ICCJ. Decizia nr. 676/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 676/2008
Dosar nr. 4313/2/2006
Şedinţa publică de la 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 816 din 21 aprilie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul V.V.V. împotriva sentinţei civile nr. 3505 din 20 septembrie 2004 şi a încheierii din 22 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, Dosar nr. 9668/CA/2003, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că instanţa de fond a admis corect excepţia de tardivitate a acţiunii, întrucât reclamantul a formulat acţiunea în anularea actului administrativ cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990. În ceea ce priveşte termenul de 1 an, prevăzut în art. 5 alin. final din Legea nr. 29/1990, s-a reţinut că acesta nu este aplicabil, întrucât reclamantul nu s-a adresat iniţial autorităţii emitente a actului administrativ şi, ulterior, autorităţii administrative ierarhic superioare.
Contestaţia în anulare formulată de reclamantul V.V.V. împotriva acestei hotărâri a fost respinsă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 909 din 15 iunie 2006, hotărâre irevocabilă.
În considerentele deciziei s-a reţinut că susţinerile contestatorului-recurent privind omisiunea instanţei de a analiza motivul 3 din recurs, respectiv actul care acesta consideră că face dovada faptului că s-a adresat autorităţii administrative ierarhic superioare sunt neîntemeiate, instanţa analizând recursul prin prisma criticilor formulate de recurent, inclusiv în temeiul art. 3041 C. proc. civ. şi stabilind, în mod corect, că acţiunea reclamantului-recurent este tardivă, având în vedere prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Şi această decizie a fost atacată cu recurs de reclamantul V.V.V., criticând-o pentru nelegalitate întrucât unul dintre magistraţi s-ar fi pronunţat în aceeaşi pricină cu cea de faţă. De asemenea, s-a motivat recursul şi pe faptul că instanţa ar fi schimbat atât natura, cât şi înţelesul acţiunii, aplicând greşit dispoziţiile Legii nr. 29/1990.
Recursul este inadmisibil şi va fi respins.
Art. 299 alin. (12) C. proc. civ. prevede că hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.
În speţă, V.V.V. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 909/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care irevocabil s-a respins contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 558/2005 a Curţii de Apel Bucureşti.
Faţă de faptul că hotărârea atacată cu acest recurs este irevocabilă şi de dispoziţiile art. 299 (1)2 C. proc. civ. mai sus invocate, recursul declarat de V.V.V. este inadmisibil.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul de faţă ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.V.V. împotriva deciziei civile nr. 909 din 15 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 675/2008. Contencios. Obligaţia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 678/2008. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
