ICCJ. Decizia nr. 678/2008. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 678/2008
Dosar nr. 2323/33/2006
Şedinţa publică de la 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 2323/33 din 25 aprilie 2006, reclamanţii L.I., L.V., J.S., L.G., B.R., M.O., T.D., F.M., C.A., D.R., M.I., M.V., R.P.R., R.P.L., M.A., M.F., P.V., S.O., C.E., A.M. şi A.G. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi Comerţului şi SC F.S. SA Năsăud, judeţul Bistriţa-Năsăud, prin lichidator judiciar SC C.E. SRL, anularea certificatului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 01 martie 2006, în favoarea pârâtei SC F.S. SRL pentru suprafaţa de 9.250 m.p., precum şi suspendarea actului administrativ contestat, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că actul administrativ contestat se impune a fi anulat întrucât a fost emis pe seama pârâtei, cu încălcarea normelor de drept aplicabile, respectiv H.G. nr. 834/1991 şi Legii nr. 15/1990, întrucât pârâta a depus documentaţia, ulterior momentului în care, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, instanţa a consfinţit dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului în litigiu. S-a susţinut, de asemenea, că, prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pe seama pârâtei, atât emitentul actului, cât şi beneficiara acestuia au nesocotit şi dispoziţiile Legii nr. 99/1999.
La data de 10 mai 2006, M.D. a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, cerere care a fost încuviinţată în principiu.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 221 din 23 aprilie 2007 a admis acţiunea reclamanţilor: L.I., L.V., J.S., L.G., B.R., M.O., T.D., F.M., C.A., D.R., M.I., M.V., R.P.R., R.P.L., M.A., M.F., P.V., S.O., C.E., A.M. şi A.G. şi cererea de intervenţie formulată de M.D. şi, în consecinţă, a dispus anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 01 martie 2006, pe seama pârâtei SC F.S. SA Năsăud, judeţul Bistriţa-Năsăud. A dispus suspendarea executării actului administrativ contestat, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei. A obligat pârâţii în solidar să plătească reclamanţilor suma de 4.030,8 RON cheltuieli de judecată, iar intervenientului suma de 291 RON cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 01 martie 2006 emis de Ministerul Economiei şi Comerţului se atestă dreptul de proprietate exclusivă al pârâtei SC F.S. SA pentru suprafaţa de teren de 9.250 m.p. Anterior emiterii certificatului, prin hotărârea de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud a admis propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Rebrişoara, judeţul Bistriţa-Năsăud, şi a validat neconstituirea dreptului de proprietate şi înscrierea în anexe a terenurilor agricole şi cu vegetaţie forestieră pentru reclamanţi sau antecesorii acestora, care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud prin decizia civilă nr. 385/R/2005, irevocabilă, a respins contestaţia formulată de SC F.S. SA împotriva hotărârii nr. 726/2000, Anexa 38, a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Bistriţa-Năsăud.
În motivarea sentinţei s-a mai reţinut că pârâta SC F.S. SA este în faliment, nu mai desfăşoară activităţile specifice obiectului său de activitate, iar emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe seama pârâtei SC F.S. SA s-a realizat cu nesocotirea dispoziţiilor legale. Totodată, instanţa de fond a stabilit ca fiind îndeplinite cerinţele art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării actului administrativ contestat, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unui prejudiciu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta SC F.S. SA Năsăud, prin lichidator judiciar Cabinet de insolvenţă P.I.
Prin cererea de recurs s-a subliniat că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală pentru motivele de casare/modificare prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
1. Instanţa s-a pronunţat cu încălcarea prevederilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ. şi a dreptului de apărare consacrat prin art. 21 din Constituţia României, întrucât nu a fost citat în cauză lichidatorul SC F.S. SA Năsăud, respectiv Cabinetul de Insolvenţă P.I., ci fostul lichidator SC C.E. SRL Bistriţa, societate care a fost radiată din Tabloul U.N.P.I.R. la data de 31 decembrie 2006 în conformitate cu dispoziţiile art. 72 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 86 din 08 noiembrie 2006;
2. Au fost ignorate de către instanţă o serie de neregularităţi invocate de către recurenta-pârâtă prin întâmpinarea depusă la fond şi care vizau neîndeplinirea de către reclamanţi a procedurii obligatorii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, lipsa unui mandat al reclamanţilor pentru avocatul M.C. să se adreseze Ministerului Economiei şi Comerţului;
3. Soluţionarea fondului cauzei s-a făcut pe baza unui raport de expertiză tehnică apreciat de recurentă ca fiind nul în condiţiile în care nici în faţa instanţei şi nici în vederea efectuării expertizei nu a fost legal citată societatea falită, neaplicându-se pe citaţiile emise ştampila acestei societăţi; de altfel, în opinia recurentei, este greşită fundamentarea soluţiei pronunţate pe această lucrare deoarece expertul nu a răspuns unor obiective esenţiale pentru dezlegarea corectă a pricinii, obiective legate atât de terenul în discuţie, cât şi de situaţia juridică a imobilelor pe care se află activele societăţii falite.
Examinând cauza prin prisma criticilor invocate şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine ca fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi cele ale art. 312 alin. (5) teza a II-a din acelaşi C. proc. civ., urmând a dispune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Motivul casării îl constituie judecarea cauzei cu lipsă de procedură în ce o priveşte pe SC F.S. SA, beneficiară a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, care, deşi aflată în procedura falimentului reglementată de Legea nr. 64/1995, nu a fost citată prin lichidatorul Cabinet de Insolvenţă P.I. cu sediul în Bistriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud.
Potrivit art. 85 C. proc. civ. „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel”, iar art. 87 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. statuează că cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului vor fi citaţi prin administratorul judiciar, ori, după caz, lichidatorul judiciar.
Din actele dosarului rezultă că pârâta a fost citată atât la sediul său, cât şi la sediul lichidatorului SC C.E. SRL, că pentru termenul din 12 iulie 2006 citaţia a fost primită de reprezentantul lichidatorului judiciar menţionat, însă ulterior acestui termen procedura s-a efectuat numai prin afişare la ambele sedii. Faţă de dispoziţiile art. 921 teza ultimă C. proc. civ. în mod corect instanţa a apreciat procedura ca fiind legal îndeplinită. De altfel, prin întâmpinarea depusă la SC F.S. SA se precizează că această societate este reprezentată de societatea lichidatoare SC C.E. S.R.L. (reprezentată la rândul său de administrator P.I.).
Situaţia intervenită la 31 decembrie 2006 privind radierea din Tabloul U.N.P.I.R. a lichidatorului SC C.E. SRL a fost făcută cunoscută pentru întâia oară în faţa instanţei de control judiciar, prin cererea de recurs, fiind depuse şi dovezile în acest sens: decizia de înfiinţare a Cabinetului Individual de Practician în Insolvenţă P.I.; tabelul centralizator cuprinzând portofoliul activităţilor de insolvenţă şi clientela ce se transferă de la SC C.E. SRL la Cabinetul Individual de Insolvenţă P.I. (în care se regăseşte SC F.S. SA); atestatul emis de U.N.P.I.R.
În acest context, nu se poate imputa judecătorului fondului lipsa de rol activ în sensul art. 129 C. proc. civ., aşa cum afirmă recurenta, cu atât mai mult cu cât aceasta a ignorat la rândul său prevederile alin. (1) al aceluiaşi text legal invocat privitor la îndatoririle pe care le au părţile în vederea unui proces just.
Pentru a asigurarea respectării principiului contradictorialităţii, a dreptului la un proces echitabil aşa cum este acesta consacrat prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa fondului se va apleca şi asupra celorlalte aspecte detailate în cererea de recurs atât în privinţa neregularităţilor sesizate de pârâtă, cât şi în privinţa fondului pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC F.S. SA Năsăud, judeţul Bistriţa-Năsăud, prin lichidator judiciar Cabinet Insolvenţă P.I., împotriva sentinţei civile nr. 221 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 676/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 680/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
