ICCJ. Decizia nr. 680/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 680/2008
Dosar nr. 1049/43/2006
Şedinţa publică de la 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş sub nr. 1049/43 din 18 octombrie 2006, reclamantă SC E.D. SRL Târgu Mureş a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi D.G.F.P. Mureş, anularea deciziei nr. 164 din 11 septembrie 2006 emisă de A.N.A.F. şi soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere din 09 noiembrie 2005, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligaţii bugetare.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, deşi s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei pe fond deoarece există interdependenţă între soluţia dată pe cale administrativă şi cea dată pe latura penală, totuşi nu s-a început înmânarea penală împotriva administratorului societăţii reclamante. S-a menţionat şi că prin sentinţa nr. 172 din 16 martie 2006 a Tribunalului Mureş s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de reclamantă.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 152 din 20 decembrie 2006, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Mureş. A admis acţiunea formulată de reclamanta SC E.D. SRL Târgu Mureş, continuată de lichidatorul judiciar judiciar SC C.H. I.P.U.E.L. Târgu Mureş, împotriva deciziei nr. 164 din 11 septembrie 2006 emisă de A.N.A.F. A anulat decizia nr. 164/2006 emisă de A.N.A.F. şi a obligat pârâta să soluţioneze contestaţia pe fond.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că nu s-a făcut dovada sesizării organelor de poliţie de către organele de control, ci organele de control au solicitat verificarea legalităţii operaţiunilor comerciale. S-a reţinut, de asemenea, că la data sesizării instanţei SC E.D. SRL era în procedura organizării şi falimentului, deschisă în baza Legii nr. 64/1995, republicată. Totodată, reprezentatul reclamantei nu a dobândit calitatea de învinuit sau inculpat în nicio cauză penală, nefiind nici dovada începerii unor cercetări preliminare. Astfel, consecinţa soluţiei de anulare a deciziei rezultă din interpretarea dispoziţiilor incidente, respectiv art. 184 din O.G. nr. 921/2003, republicată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta D.G.F.P. Mureş, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice - A.N.A.F., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta SC E.D. SRL Târgu Mureş.
A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este insuficient motivată, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. Astfel, s-a precizat că în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Mureş, instanţa de fond nu indică niciunul dintre considerentele care au stat la baza admiterii acesteia. Din acest punct de vedere, s-a apreciat că prima instanţă a admis în mod eronat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece decizia de impunere din 09 noiembrie 2005, împotriva căreia s-a formulat contestaţia pe cale administrativă, a fost emisă de către D.G.F.P. Mureş - Activitatea de Inspecţie Fiscală, urmare a controlului fiscal efectuat de către inspectorii fiscali din cadrul acestei instituţii. Prin urmare, rezultă suficient de clar faptul că această direcţie are calitate procesuală pasivă având în vedere calitatea acesteia de emitent al actului administrativ fiscal atacat.
Totodată, recurenta a subliniat că în materia competenţei de soluţionare a contestaţiilor pe cale administrativă, legiuitorul a prevăzut o diferenţiere a acesteia în funcţie de obiectul contestaţiei. Astfel, dispoziţiile art. 179 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003 stabilesc faptul că soluţionarea contestaţiilor pe cale administrativă care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, al căror cuantum este de 500.000 RON sau mai mare, precum şi cele formulate împotriva actelor emise de organe centrale se soluţionează de către organe competente de soluţionare constituite la nivel central. Conform H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003, prin organe de soluţionare competente instituite la nivel central se înţelege Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. În speţa de faţă, prin actul administrativ fiscal atacat de intimată, au fost stabilite în sarcina sa obligaţii fiscale suplimentare în cuantum de 719.302 RON. Astfel, deşi competenţa de soluţionare a contestaţiei a revenit, potrivit legii, organului de specialitate din cadrul A.N.A.F., în mod evident şi D.G.F.P. Mureş dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, în virtutea faptului că acţiunea în justiţie promovată de către intimata-reclamantă priveşte un act administrativ fiscal emis de către această instituţie.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond reţine că nu s-a făcut dovada continuării cercetărilor penale, respectiv nu s-a făcut dovada sesizării organelor de poliţie cu privire la existenta indiciilor comiterii unei infracţiuni relativ la soluţionarea contestaţiei. De asemenea, instanţa de fond mai arată că nu s-a clarificat dacă ulterior efectuării verificărilor organul penal a continuat sau nu cercetările şi dacă administratorul reclamantei a fost vizat în mod direct, dar s-a considerat că, în virtutea rolului activ al instanţei, consacrat de dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., aceasta avea posibilitatea şi obligaţia de a verifica dacă în cauza penală privind pe administratorul intimatei-reclamante, C.D., şi în care a fost emisă adresa din 14 iunie 2005, s-a finalizat sau nu urmărirea penală. Instanţa a pronunţat sentinţa criticată fără a lămuri aceste aspecte, care, în opinia recurentei, ar fi putut conduce la o altă soluţie, motiv pentru care hotărârea criticată apare ca fiind netemeinică şi nelegală.
Astfel, s-a arătat instanţei de control judiciar faptul că D.G.F.P. Mureş - Activitatea de Inspecţie Fiscală a procedat la verificarea impozitului pe profit şi a taxei pe valoarea adăugată, aferentă perioadei ianuarie 2003-august 2005, în urma căreia s-a constatat înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor privind mărfurile şi taxa pe valoarea adăugată deductibile, înscrise în facturile având la rubrica „furnizor” SC V. SRL, SC C. SRL şi SC T. SA, facturi reprezentând, conform adresei din 14 iunie 2005 emisă de organele de poliţie, achiziţii fictive, stabilindu-se în sarcina intimatei obligaţiile fiscale suplimentare cu titlu de impozit pe profit şi taxa pe valoarea adăugată.
Constatările organelor de inspecţie fiscală cu privire la verificările efectuate la intimată, au fost cuprinse în raportul de inspecţie fiscală din 08 noiembrie 2005. Prin acelaşi raport s-a mai constatat faptul că în anul 2004, administratorul reclamantei a ridicat sume de bani din casieria societăţii fără a justifica nerestituirea acestora, stabilindu-se, în consecinţă, dividende acordate acestuia, până la concurenţa profitului net înregistrat de unitate în anul 2004, în sumă de 142.999 RON. Astfel, s-a stabilit impozit pe veniturile din dividende, suplimentar, în sumă de 14.299 RON.
Prin adresa din 09 noiembrie 2005, organele de inspecţie fiscală au înaintat Inspectoratului de Politie al Judeţului Mureş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, raportul de inspecţie fiscală în temeiul căruia a fost emisă decizia privind obligaţiile fiscale suplimentare din 09 noiembrie 2005.
A menţionat recurenta că între stabilirea obligaţiilor fiscale suplimentare cu titlu de impozit pe profit stabilite prin decizia privind obligaţiile fiscale suplimentare din 09 noiembrie 2005, contestată de reclamantă pe cale administrativă şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite există o strânsă interdependentă, de care în mod indubitabil depinde soluţionarea pe fond a contestaţiei formulată de intimata-reclamantă.
Această legătură constă în stabilirea realităţii operaţiunilor privind achiziţiile de bunuri, înregistrate în evidenţa contabilă a reclamantei, precum şi a împrejurărilor care au condus la nerestituirea de către administratorul societăţii a unor sume de bani ridicate din casieria acesteia, fapte şi împrejurări asupra cărora au competenţa de a se pronunţa organele de cercetare penală.
Având în vedere aspectele relatate, s-a apreciat de recurentă că, în mod întemeiat, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul M.F.P. - A.N.A.F. a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate pe cale administrativă de către reclamantă, până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, urmând ca, în funcţie de soluţia pronunţată pe latura penală, procedura administrativă va fi reluată în conformitate cu cele precizate la art. 178 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
Recursul este nefondat.
Prima instanţă a admis în mod întemeiat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Mureş, întrucât obiectul acţiunii reclamantei îl constituie nu anularea actului administrativ fiscal emis de D.G.F.P. Mureş - decizia de impunere din 08 noiembrie 2005, ci anularea deciziei nr. 164 din 11 septembrie 2006 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de SC E.D. SRL Târgu Mureş împotriva actului de impunere fiscală menţionat şi obligarea la soluţionarea pe fond a contestaţiei. În aceste condiţii, faţă de cele solicitate de reclamantă prin acţiune, calitate procesuală pasivă în cauză nu poate avea decât A.N.A.F.
Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, care este organul administrativ competent, potrivit Titlului XI C. proc. fisc., să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de impunere emisă în baza raportului de inspecţie fiscală întocmit la 08 noiembrie 2005 de Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul D.G.F.P. Mureş.
Cât priveşte motivul de recurs privitor la greşita anulare a deciziei nr. 164 din 11 septembrie 2006 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F., se reţine că şi acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., în vigoare la data formulării contestaţiei şi a acţiunii în contencios administrativ, organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă.
În cauză, în sprijinul soluţiei adoptate, de suspendare a contestaţiei formulate de SC E.D. SRL Târgu Mureş în temeiul dispoziţiilor art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. a invocat adresa din 09 noiembrie 2005 prin care organele de inspecţie fiscală au înaintat Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mureş - Serviciul de Investigare a Fraudelor raportul de inspecţie fiscală ale cărui constatări au stat la baza emiterii deciziei de impunere din 09 noiembrie 2005.
Prin adresa menţionată nu s-a realizat o „sesizare” a organelor de cercetare penală, în sensul legii, ci s-a procedat la o simplă transmitere a raportului de inspecţie fiscală la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mureş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, justificat de împrejurarea că activitatea de control fiscal la SC E.D. SRL Târgu Mureş a fost realizată la solicitarea organului de poliţie, făcută cu adresa din 14 iunie 2005.
În raport de cele mai sus arătate, cum suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de SC E.D. SRL Târgu Mureş, prin decizia nr. 164 din 11 septembrie 2006 a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F., s-a realizat cu nerespectarea prevederilor art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, a anulat decizia administrative atacate şi a obligat pârâta la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere din 09 noiembrie 2006 emisă de D.G.F.P. Mureş.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că hotărârea recurată este legală şi temeinică, se va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de D.G.F.P. Mureş, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice - A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 152 din 20 decembrie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Mureş, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice - A.N.A.F., împotriva sentinţei nr. 152 din 20 decembrie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 678/2008. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 681/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
