ICCJ. Decizia nr. 725/2008. Contencios. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 725/2008
Dosar nr. 876/35/2007
Şedinţa publică din 26 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 mai 2007, Judeţul Satu Mare, reprezentat prin preşedinte şi secretar a chemat în judecată F. Satu Mare, Guvernul României, Preşedintele României şi Statul Român, prin M.E.F., solicitând să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 9 din 18 ianuarie 1982 a Consiliului de Miniştri al R.S.R.
De asemenea, reclamantul a cerut repunerea părţilor în situaţia anterioară şi rectificarea conţinutului de carte funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al C.C.F. Satu Mare asupra unor construcţii înscrise in C.F. din Satu Mare, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză, M.I.R.A. a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând, în principal, respingerea acţiunii introductive ca tardivă, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 124/CA/2007 - PI din 22 iunie 2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia invocată de pârâţii F. Satu Mare, Guvernul României, Preşedintele României şi de intervenientul M.I.R.A., cu consecinţa respingerii acţiunii principale ca tardiv introdusă.
Totodată, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de acest minister şi a obligat pe reclamant să plătească pârâtei F. Satu Mare suma de 3.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa a reţinut că hotărârea guvernamentală supusă controlului jurisdicţional nu are natura unei ordonanţe guvernamentale, ci aceea a unui act administrativ unilateral, care nu a fost atacat în termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Judeţul Satu Mare.
Recurentul la susţinut că prima Instanţă i-a încălcat dreptul de apărare, deoarece deşi reprezentantul său legal a solicitat la termenul din 22 iunie 2007 amânarea judecăţii în vederea comunicării cererii de intervenţie şi a întâmpinărilor depuse de pârâţi, cererea respectivă a fost respinsă şi părţile au pus concluzii exclusiv asupra excepţiei de tardivitate a acţiunii principale.
Pe de altă parte, s-a considerat în mod greşit că Hotărârea Consiliului de Miniştri al R.S.R. nr. 9 din 18 ianuarie 1982, are caracterul unui act administrativ individual şi nu caracterul de act administrativ normativ, a cărui nulitate absolută poate fi invocată chiar după expirarea termenului general de decădere de 1 an, prevăzut de art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare anexată dosarul de fond, recurentul - reclamant Judeţul Satu Mare a primit citaţia, împreună cu cererea de intervenţie şi întâmpinările pârâţilor în data de 18 iunie 2007 pentru termenul din 22 iunie 2007, când reprezentantul său legal s-a prezentat în Instanţă şi a pus concluzii orale, consemnate în preambulul sentinţei.
Este adevărat că potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenele se înţeleg pe zile libere, dar dispoziţiile art. 89 din acelaşi cod fac referire la citaţii, nu şi la actele procesuale, cum sunt cererea de intervenţie ori întâmpinarea.
Pe de altă parte, nulităţile, în ipoteza neîndeplinirii procedurii de citare cu 5 zile înainte de termenul de judecată, sunt relative devreme ce înfăţişarea părţii în Instanţă acoperă orice viciu de procedură.
Având în vedere că reprezentantul recurentului - reclamant a fost prezent în Instanţă la termenul din 22 iunie 2007 şi a pus concluzii cu privire la excepţia de tardivitate invocată de celelalte părţi, fără temei se susţine că s-a încălcat dreptul la apărare al respectivei autorităţi publice.
Cât priveşte natura actului guvernamental supus cenzurii judecătoreşti, se constată că ea a fost corect stabilită de prima Instanţă.
Concluzia se impune întrucât prin Hotărârea nr. 9 din 18 ianuarie 1982, Consiliul de Miniştri al R.S.R. a supus, spre aprobare Preşedintelui R.S.R., proiectul de decret privind transmiterea unui imobil situat în Judeţul Satu Mare, către Uniunea Judeţeană a cooperativelor de consum Satu Mare.
Cu un asemenea conţinut, actul juridic are natura unui act administrativ unilateral individual şi nu natura unui act administrativ normativ, cum eronat se susţine în recurs. Prin urmare, legalitatea lui poate fi examinată numai în condiţiile şi termenele prevăzute în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în vigoare la data sesizării Instanţei (10 mai 2007).
Ori, la această dată, termenul de decădere de 1 an, prevăzut în art. 11 alin. (2) din legea organică mai sus menţionată era depăşit şi acţiunea principală, tardiv introdusă. Legalitatea soluţiei recurate trebuie reţinută şi pentru considerentul, că în dreptul administrativ nu se face nici o distincţie după felul nulităţii actelor administrative, neputându-se accepta aplicabilitatea dreptului comun în materia prescripţiei dreptului la acţiune, ceea ce ar însemna nesocotirea principiului potrivit căruia norma specială derogă de la cea generală.
Aşadar, deşi s-a cerut constatarea nulităţii absolute a unui act administrativ guvernamental, cu caracter unilateral, dreptul reclamantului la acţiune trebuia exercitat în condiţiile şi cu respectarea termenelor stabilite de Legea contenciosului administrativ în vigoare la data sesizării Instanţei de judecată competente.
Ţinând seama de aceste considerente, dar şi de inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 din acelaşi cod, recurentul - reclamant va fi obligat să plătească intimatului - pârât F. Satu Mare, suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocaţial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Judeţul Satu Mare prin preşedinte şi secretar Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 124/CA/2007 - PI din 22 iunie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul - reclamant judeţul Satu Mare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 lei către F. Satu Mare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 703/2008. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 726/2008. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
