ICCJ. Decizia nr. 729/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 729/2008
Dosar nr. 9776/1/2007
Şedinţa publică din 26 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 1 iulie 2005, SC O.W. SRL Miercurea Ciuc a solicitat ca în contradictoriu cu A.A.R.R.H. să se dispună suspendarea aplicării actului administrativ, adresa din 28 iunie 2005, emisă de pârâtă până la soluţionarea acţiunii privind anularea actului.
De asemenea, a cerut anularea acelui act şi obligarea pârâtei la plata unor daune materiale şi morale pentru prejudiciile provocate prin emiterea actului administrativ nelegal, precum şi a cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1392 din 8 noiembrie 2005, Tribunalul Harghita şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
S-a reţinut că o atare soluţie se impune deoarece actul administrativ contestat a fost emis de o autoritate publică centrală, respectiv A.R.R. şi potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curţile de Apel judecă în primă Instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
În sprijinul soluţiei a mai fost invocată lipsa de personalitate juridică a A.A.R.R.H.
După înregistrarea cauzei la Curtea de Apel Târgu Mureş, reclamanta şi-a precizat şi completat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat citarea în calitate de pârâtă, alături de A.A.R.R.H., a A.R.R.
A cerut totodată, suspendarea executării adresei din 28 iunie 2005 emisă de prima pârâtă, precum şi a adresei din 27 iunie 2005, emisă de pârâta secundă, pentru ca astfel, societatea să-şi poată relua activitatea de transport rutier, anularea acestei din urmă adrese prin care s-a comunicat nulitatea actului de atestare a îndeplinirii condiţiilor de transport persoane, ca nelegală şi în fine, obligarea pârâtei A.R.R. la repararea pagubelor înregistrate de reclamantă pe întreaga perioadă în care, datorită retragerii licenţelor de execuţie pentru traseul Gheorgheni - Budapesta, i-a fost oprită activitatea de transport rutier.
Prin sentinţa civilă nr. 76 din 21 septembrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea precizată, în sensul că a dispus anularea ambelor acte administrative supuse controlului jurisdicţional şi a obligat pe pârâta A.R.R. să plătească reclamantei suma de 358.485,44 lei cu titlu de daune materiale.
Celelalte pretenţii în legătură cu daunele materiale şi morale formulate prin acţiune au fost respinse ca neîntemeiate şi în sfârşit, s-a prevăzut obligarea aceleiaşi autorităţi publice pârâte la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.648,30 lei către reclamantă.
Hotărârea judecătorească mai sus menţionată a fost atacată cu recurs de către reclamanta SC O.W. SRL Miercurea Ciuc şi de către pârâta A.R.R.
Recurentele au invocat mai multe motive de casare ce vizează deopotrivă nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei.
Din oficiu, la termenul fixat pentru judecarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a ridicat şi pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel, de a soluţiona în primă Instanţă, cauza de faţă.
Această excepţie este întemeiată şi urmează a fi admisă pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, acţiunea precizată şi completată a reclamantei SC O.W. SRL Miercurea Ciuc are ca obiect principal, cererea acesteia pentru anularea adresei din 28 iunie 2005, emisă de pârâta A.A.R.R.H., precum şi a adresei din 27 iunie 2005, emisă de pârâta A.R.R., ca nelegale.
Prin intermediul primei adrese i s-a comunicat reclamantei, „faptul că actul din 20 mai 2005 prin care s-a aprobat eliberarea licenţelor de execuţie pentru traseul Gheorgheni - Budapesta este nul, prezentând vicii de procedură" şi „faptul că aceste licenţe se retrag şi se anulează"(fila nr. 4 a Dosarului Tribunalului Harghita nr. 1773/2005).
Prin adresa din 27 iunie 2005, pârâta A.R.R. a comunicat A.A.R.R.H. că în urma discuţiei purtate cu reprezentanţii altor agenţi economici, inclusiv ai reclamantei, a reieşit faptul că nu au fost respectate în totalitate procedurile de obţinere a tuturor avizelor necesare, chiar dacă s-a obţinut autorizarea din partea M.T. din Ungaria.
De asemenea, s-a apreciat că actul din 20 mai 2005 este nul, prezentând vicii de fond şi se impune retragerea şi anularea licenţelor de execuţie pentru traseu eliberate (fila nr. 72 a Dosarului Curţii de Apel Târgu Mureş).
Din examinarea celor două adrese rezultă că numai cea dintâi are natura unui act administrativ unilateral, emis de A.A.R.R.H. în conformitate cu atribuţiile ce i-au fost conferite de lege.
Prin acest act administrativ de autoritate s-a dispus retragerea licenţelor de execuţie pentru traseu eliberate reclamantei şi anularea lor ca urmare a constatării unor vicii de procedură.
Actul respectiv este producător de efecte juridice prin el însuşi, îndeplinind toate condiţiile cerute de art. 2 alin. c) din Legea nr. 554/2004 care definesc noţiunea de act administrativ.
Aceste condiţii nu sunt întrunite însă, în cazul adresei din 27 iunie 2005, emisă de pârâta secundă care exprimă doar opinia organului emitent în legătură cu lipsa de validitate a licenţelor de execuţie pentru traseu eliberate reclamantei şi cere agenţiei judeţene din subordine să procedeze la retragerea şi anularea licenţelor.
Curtea de Apel Târgu Mureş a ignorat toate aceste aspecte, calificând în mod greşit adresa din 27 iunie 2005, precum şi împrejurarea că atribuţia de anulare a licenţelor de execuţie eliberate nu revine A.R.R., ci A.A.R.R.H., care este şi organul emitent, conform legii, art. 10 alin. (1) şi alin. (2) din Normele privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, aprobate prin Ordinul nr. 1892/2006 al M.T.C.T.
Aceeaşi Instanţă a considerat că, neavând personalitate juridică A.A.R.R.H. nu poate sta în judecată în calitate de pârâtă şi prin încheierea din 24 martie 2006 a dispus scoaterea ei din cauză, soluţionând ulterior acţiunea numai în contradictoriu cu pârâta A.R.R.
Procedând în modul arătat, Instanţa a nesocotit legea, deoarece agenţiile judeţene rutiere, constituite în subordinea A.R.R. dispun de o capacitate administrativă proprie, care le conferă competenţa de emite acte administrative în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.
În consecinţă, ele au capacitatea de a sta în proces în nume propriu şi sub acest aspect, Înalta Curte reaminteşte că lipsa personalităţii juridice rămâne nerelevantă ori de câte ori trebuie stabilită legitimarea procesuală a părţilor din litigiile de contencios administrativ.
Cu alte cuvinte, împrejurarea că agenţia judeţeană a A.R.R. nu are personalitate juridică, nu este de natură să atragă, în mod automat, competenţa materială a Curţii de Apel (corespunzător calităţii de autoritate centrală a A.R.R.), deoarece emitentul unui act administrativ unilateral, cum este în speţă A.A.R.R.H., poate fi chemată în judecată şi sta în Instanţă în nume propriu ca pârâtă, raportat la atribuţiile legale ce i-au fost conferite, chiar fără a avea personalitate juridică.
Având în vedere aceste considerente şi apreciind că prin soluţionarea, în primă Instanţă a fondului litigiului dintre părţi, Curtea de Apel a încălcat normele de procedură privitoare la competenţa după materie, urmează a se admite recursurile şi a fi casată sentinţa cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Harghita, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Văzând şi dispoziţiile art. 2 lit. d), art. 158 alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ., art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC O.W. SRL împotriva sentinţei civile nr. 76 din data de 21 septembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Harghita, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 726/2008. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 738/2008. Contencios → |
|---|
