ICCJ. Decizia nr. 720/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 720/2008
Dosar nr. 7412/2/2006
Şedinţa publică de la 22 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 25 iulie 2006, reclamanţii Patronatul I.C.H., Asociaţia P.M.R. şi Asociaţia F.R., au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, în prezent Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, anularea art. 32 din ordinul nr. 578 din 06 iunie 2006, emis de pârât, pentru aprobarea normelor de calcul a contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru Mediu, prevăzute de art. 9 din O.U.G. nr. 196/2005, aprobată, cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 141 din 17 ianuarie 2007 a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reclamantei I, precum şi excepţia lipsei procedurii prealabile administrative, ambele invocate de pârât şi, pe fond, a respins acţiunea formulată de reclamanţi.
Instanţa a reţinut cu privire la prima excepţie invocată de către pârât că mandatarul reclamantului Patronatul I.C.H. a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 68 alin. (1) C. proc. civ., la termenul stabilit pentru complinirea acestora, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.
Instanţa a apreciat de asemenea, că adresele din 17 decembrie 2006 şi din 10 mai 2006, depuse de reclamant la dosar fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Pe fondul pricinii, instanţa a reţinut că art. 32 din ordinul nr. 578 din 06 iunie 2006, a cărui anulare se solicită a fost preluat din chiar textul O.U.G. nr. 196/2005, aprobată prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 10 alin. (2) din acest act normativ, astfel că ordinul contestat nu completează, ci precizează cadrul de aplicare a legii.
S-a reţinut de asemenea, cu privire la cererea reclamanţilor de înlocuire a art. 32 din ordinul nr. 578 din 06 iunie 2006, cu un alt text, că instanţele judecătoreşti nu au posibilitatea legală de a proceda în acest mod, legea contenciosului permiţând doar modificarea sau anularea totală ori parţială a actelor administrative contestate.
În sfârşit, instanţa a apreciat că solicitarea reclamanţilor contravine Directivei-cadru nr. 1006/12/EC privind deşeurile, în condiţiile în care, în cazul ambalajelor, obiectul de valorificare a acestora include şi o componentă de reciclare, ce urmează a fi avută în vedere cu ocazia îndeplinirii obiectivului anual de valorificare, astfel cum prevede Anexa 4 din H.G. nr. 651/2005.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Patronatul I.C.H., arătând, în esenţă, că instanţa de fond a fost în eroare cu privire la petitul cererii de chemare în judecată.
În realitate, susţine recurentul, a solicitat anularea parţială a Ordinului nr. 578/2006 emis de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, mai exact a art. 32, iar nu a H.G. nr. 621/2006. De asemenea, nu a cerut înlocuirea unui text din ordin cu altul, ci doar eliminarea celui nelegal, care încalcă atât prevederile O.U.G. nr. 196/2005, cât şi directivele europene în materie de mediu.
În drept, au fost indicate generic dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a reiterat excepţia lipsei procedurii prealabile, care a fost respinsă de Curtea de apel.
Intimatul consideră că excepţia a fost greşit soluţionată, în condiţiile în care cele două adrese invocate reprezintă de fapt propuneri şi observaţii la proiectul de ordin, iar nu o solicitare expresă de revocare/anulare a acestuia.
Pe fondul cauzei, intimatul susţine că hotărârea recurată este legală fiindcă art. 32 din ordinul atacat a fost preluat ca atare din chiar textul art. 9 alin. (1) lit. d) al O.U.G. nr. 196/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepţia procesuală ridicată de intimat, Înalta Curte constată că este fondată.
Într-adevăr, cele două adrese invocate de recurent drept dovadă a îndeplinirii procedurii prealabile: din 17 aprilie 2006 şi din 10 mai 2006 sunt anterioare emiterii ordinului atacat, nr. 578 din 06 iunie 2006 şi privesc proiectul de ordin pentru aprobarea metodologiei de calcul a contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru Mediu, conform O.U.G. nr. 196/2005.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia”.
Or, după cum s-a arătat, ulterior emiterii actului administrativ normativ examinat, nici recurentul şi nici intimatele-reclamante nu au întreprins niciun demers în vederea revocării acestuia de către emitent, situaţie în care este afectat însuşi exerciţiul dreptului la acţiune, fiindcă art. 109 alin. (2) C. proc. civ. condiţionează sesizarea instanţei de îndeplinirea procedurii prealabile.
Pentru acest considerent, Înalta Curte va admite excepţia peremptorie a lipsei procedurii prealabile, invocată de intimatul-pârât Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile.
Drept consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. se va admite recursul şi se va modifica sentinţa în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
Procedând astfel, Înalta Curte nu a adus atingere principiului „non reformatio in pejus” care guvernează materia căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, întrucât recurentului nu i s-a creat o situaţie mai grea. Dimpotrivă, soluţia adoptată îi este mai favorabilă în sensul că, după îndeplinirea procedurii prealabile în condiţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, în forma în vigoare, poate formula o nouă cerere de chemare în judecată cu acelaşi obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de intimatul-pârât.
Admite recursul declarat de Patronatul I.C.H. împotriva sentinţei civile nr. 141 din 17 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi modifică sentinţa în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 717/2008. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 721/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
