ICCJ. Decizia nr. 724/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 724/2008
Dosar nr. 25864/2/2005
Şedinţa publică de la 26 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 07 iulie 2003, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor „Romsilva” - Direcţia Silvică Bucureşti a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parţială a H.G. nr. 968 din data de 05 septembrie 2002 şi anexele publicate în M. Of. nr. 679 şi 679 bis/13.09.2002, excluderea suprafeţelor de fond forestier incluse greşit în patrimoniul Primăriei Giurgiu şi Primăriei Gogoşari, prevăzute în Anexa 2 la H.G. nr. 968/2002 şi Anexa 22.
În motivarea acţiunii se arată că prin actul atacat, în mod nelegal au fost incluse în patrimoniul primăriilor terenuri fond forestier şi drumuri forestiere care sunt înscrise în amenajamentul silvic şi sunt administrate de Regia Naţională a Pădurilor „Romsilva” - Direcţia Silvică Bucureşti.
Reclamanta a invocat dispoziţiile H.G. nr. 1335/1992, precizând că Primăria Giurgiu şi Primăria Gogoşari nu au administrat aceste terenuri de fond forestier, ca urmare comisia de inventariere, greşit şi fără temei legal, a inclus terenurile în anexele hotărârii de Guvern.
Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinarea depusă la data de 18 septembrie 2003 a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei, Regia Naţională a Pădurilor „Romsilva” - Direcţia Silvică Bucureşti, întrucât nu are personalitate juridică conform H.G. nr. 173/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1792 din 03 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei, respingând acţiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, Regia Naţională a Pădurilor „Romsilva” - Direcţia Silvică Bucureşti, recurs care a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 3228 din 24 mai 2005, sentinţa fiind casată şi cauza trimisă spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut că acţiunea este formulată de Regia Naţională a Pădurilor „Romsilva” - Direcţia Silvică Bucureşti, unitate care reprezintă, administrează patrimoniul, are competenţe stabilite la nivelul direcţiilor silvice, apără şi reprezintă interesele Regiei Naţionale a Pădurilor.
Pârâtul Guvernul României a formulat în temeiul art. 57 C. proc. civ. cerere de introducere în cauză a Comunei Gogoşari, a Municipiului Giurgiu şi a Consiliului Judeţean Giurgiu având în vedere dispoziţiile Legii nr. 215/2001, Legea administraţiei publice locale, cele două unităţi administrativ teritoriale fiind titularele unui drept real asupra terenurilor menţionate în acţiune.
De asemenea, în cauză a fost formulată cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, de către Ministerul Administraţiei şi Internelor prin care a fost invocată excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile faţă de nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Regia Naţională a Pădurilor „Romsilva” - Direcţia Silvică Bucureşti.
La termenul de judecată din data de 10 aprilie 2006 a fost admisă în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar la termenul din data de 29 ianuarie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia privind neîndeplinirea procedurii administrative prealabile şi excepţia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei Regia Naţională a Pădurilor „Romsilva” - Direcţia Silvică Bucureşti şi a unit cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 1082 din data de 23 aprilie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Regia Naţională a Pădurilor „Romsilva” - Direcţia Silvică Bucureşti, ca neîntemeiată, a respins acţiunea formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor „Romsilva” - Direcţia Silvică Bucureşti, ca nefondată, a admis cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de Guvernul României şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că reclamanta care a fost organizată prin reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor, conform H.G. nr. 1105/2003, exercită un drept de administrare potrivit art. 7 lit. a) din acest act normativ asupra bunurilor enumerate în Anexa nr. 2 (figurează Insula Mocanu şi Insula Mocănaşu ca făcând parte din domeniul public al Municipiului Giurgiu) şi în Anexa 22 (sunt menţionate ca aparţinând domeniului public al comunei Gogoşari două plantaţii de salcâm şi sălcii, una situată în satul Gogoşari alta situată în satul Izvoru).
Mai reţine Curtea că acest aspect rezultă şi din art. 7 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Regiei Naţionale a Pădurilor „Romsilva”, care stabileşte că regia are în administrare fondul forestier proprietate publică a statului.
Prin urmare, instanţa a de fond a apreciat că acest drept de administrare pe care îl are reclamanta, justifică calitatea sa procesuală activă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea a reţinut că existenţa unui simplu drept de administrare al reclamantei nu poate fi opusă Guvernului României, care în virtutea prerogativelor conferite de lege este competent să dispună trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ teritoriale, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Prin urmare, nu se poare reţine că hotărârea de Guvern a cărei anulare parţială se solicită, este un act administrativ vătămător, în sensul Legii nr. 29/1990, nu produce o vătămare dreptului de administrare pe care reclamanta îl are asupra bunurilor în litigiu.
Cât priveşte susţinerea că era necesar avizul Ministerului Agriculturii şi Pădurilor sau al reclamantei pentru adoptarea hotărârii, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât art. 95 şi 97 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, prevăd că în cazul folosirii temporare sau definitive a terenurilor în alte scopuri decât cele silvice, este necesar avizul ministerului de resort, ca autoritate publică centrală - Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului.
În cauza de faţă nu este vorba despre folosirea terenurilor în alte scopuri decât cele de producţie silvică, trecerea acestora în domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale neechivalând cu o schimbare a scopului în care urmează a fi folosite.
Împotriva sentinţei civile nr. 1082 din data de 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs Regia Naţională a Pădurilor „Romsilva” - Direcţia Silvică Bucureşti, susţinând în esenţă că Primăria Giurgiu şi Primăria Gogoşari nu au avut şi nu au deţinut trupurile de pădure enunţate în Anexa 2 şi Anexa 22, că prin hotărâre de Guvern a fost diminuat fondul forestier de interes naţional.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În fapt, recurenta-reclamantă a solicitat anularea parţială H.G. nr. 968/2002, privind atestarea domeniului public al judeţului Giurgiu, precum şi a municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Giurgiu, în ceea ce priveşte Anexa 2 şi Anexa 22.
Emiterea hotărârii de Guvern atacată s-a efectuat în temeiul art. 107 din Constituţie (în forma anterioară republicării) şi ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică, şi regimul juridic al acesteia. Prin emiterea acestei hotărâri nu a fost reglementat un alt regim juridic al bunurilor, diferit de cel avut anterior, ci s-a realizat o operaţiune de determinare a bunurilor ce aparţin domeniului public judeţean sau de interes local.
Hotărârea de Guvern atacată nu are efect constitutiv de proprietate în favoarea unităţilor administrativ teritoriale. Efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală este doar o atestare a regimului juridic al proprietăţii publice diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private, ce aparţine tot unităţii administrativ teritoriale.
Imobilele în discuţie au fost cuprinse, anterior emiterii hotărârii atacate, în anexele hotărârilor de consiliu local, prin care au fost însuşite inventarele bunurilor ce aparţin domeniului public al municipiului Giurgiu, respectiv al comunei Gogoşari. Întrucât acestea sunt acte administrative, emise de o autoritate a administraţiei publice locale, anterior introducerii acţiunii ce formează obiectul prezentului dosar, trebuiau contestate pe calea contenciosului administrativ.
În aceste condiţii, nefiind cenzurate nici prin acţiunea reclamantei nici prin cea a prefectului, aceste acte trebuie respectate inclusiv de Guvern, care prin hotărârea sa a atestat numai apartenenţa bunurilor la domeniul public local.
În acest sens, după cum a reţinut şi instanţa de fond, prin hotărârea de Guvern atacată s-a decis, cu respectarea dispoziţiilor legale, atestarea bunurilor în litigiu la domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale, pe baza inventarelor însuşite de consiliile judeţene sau de cele locale, după caz.
În speţă, întrucât recurenta-reclamantă invocă un drept de administrare asupra bunurilor în litigiu, prin atestarea acestora în domeniul public al celor două unităţi administrativ teritoriale, exercitarea acestuia de către reclamantă nu a fost afectată, existând posibilitatea exercitării în continuare a acestui drept.
Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Regia Naţională a Pădurilor „Romsilva” - Direcţia Silvică Giurgiu împotriva sentinţei civile nr. 1082 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 722/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 74/2008. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
