ICCJ. Decizia nr. 712/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 712/2008
Dosar nr. 2324/36/2007
Şedinţa publică de la 22 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 664/CA din 24 septembrie 2007, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.T., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, a anulat hotărârea nr. 6215 din 31 iulie 2007, emisă de pârâtă şi a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană strămutată, drepturi acordate începând cu data de 01 august 2007.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că din interpretarea teleologică a prevederilor legii rezultă că obiectul, cât şi scopul acestei reglementări, îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate, în perioada indicată în actul normativ, din motive etnice.
S-a apreciat în acest sens că, prin persoană persecutată, trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile în mod nemijlocit, cât şi aceia care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor, aşa cum este cazul copiilor născuţi în perioada în care părinţii au fost refugiaţi sau strămutaţi.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
Recurenta a susţinut că intimatul, nefiind născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie dintre România şi Bulgaria, ci în anul 1942, pe teritoriul României, nu poate susţine că a fost obligat să-şi schimbe domiciliul ca urmare a persecuţiei etnice suferite.
S-a mai susţinut de către recurentă că, în acest sens, pledează şi textul Tratatului de la Craiova, potrivit căruia transferul de populaţie urma să se facă într-un interval de 3 luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare şi, pe cale de consecinţă, numai persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a fi evacuate, îndeplinesc cerinţele legale pentru a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 06 septembrie 1940, până la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuţi etnice după cum urmează: „c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu”.
Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate, pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca efect al tratatelor bilaterale.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Rezultă aşadar că textul Tratatului de la Craiova din 1940 privind schimbul de populaţie dintre România şi Bulgaria, astfel cum a fost invocat în motivele de recurs, nu prezintă relevanţă din punct de vedere al recunoaşterii calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În concluzie, intimatul, născut pe teritoriul României – localitatea Baia, judeţul Tulcea, la data de 24 octombrie 1942, cu alte cuvinte, în intervalul reglementat prin dispoziţii legii, este îndreptăţit, aşa cum corect a stabilit instanţa de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.
Pentru aceste motive, constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 664/CA din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 711/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 716/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
