ICCJ. Decizia nr. 717/2008. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 717/2008
Dosar nr. 10200/1/2007
Şedinţa publică de la 22 februarie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 4330 din 09 noiembrie 2007, a respins contestaţia în anulare formulată de A.S.O. împotriva deciziei nr. 1494 din 09 martie 2007, a aceleiaşi instanţe, reţinând că, prin cererea sa, contestatorul a atacat nu numai decizia sus-menţionată, dar şi alte 5 decizii precedente pronunţate de Înalta Curte, în soluţionarea unor căi de atac.
A mai reţinut instanţa că motivul de contestaţie în anulare, care antamează fondul pricinii soluţionate irevocabil prin decizia nr. 3976 din 19 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi, nu se încadrează în motivele expres şi limitativ precizate de art. 317 şi 318 C. proc. civ., iar cererea contestatorului reiterează motivaţia precedentelor contestaţii, atrăgând astfel incidenţa art. 321 C. proc. civ. potrivit căruia „nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintâi”.
Împotriva acestei decizii contestatorul A.S.O. a formulat din nou contestaţie în anulare, arătând că o consideră „greşită, netemeinică şi nelegală”, din motive pe care le va formula ulterior.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 21 februarie 2008, intimata Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” SA a invocat inadmisibilitatea contestaţiei în anulare pentru motivul prevăzut de art. 321 C. proc. civ., potrivit căruia „nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintâi”.
Pe fond, instanţa a arătat că decizia contestată a fost dată cu respectarea actelor normative în vigoare.
Examinând admisibilitatea contestaţiei, Înalta Curte constată că prevederile art. 317-321 C. proc. civ. reglementează contestaţia în anulare ca pe o cale de atac de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi 318. Potrivit art. 321 C. proc. civ., nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menţionate anterior.
Contestatorul a exercitat această cale atac împotriva deciziei nr. 4330 din 09 noiembrie 2007, prin care, la rândul său, a fost respinsă ca inadmisibilă o contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1494 din 09 martie 2007, fără să indice nicio împrejurare de fapt sau de drept care să poată fi încadrată în cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de lege, motiv pentru care cererea sa urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Curtea constată, de asemenea, că litigiul privind modul de calcul al pensiei contestatorului, iniţiat printr-o cerere de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu nr. 802 din 29 mai 1996, a fost soluţionat irevocabil prin decizia nr. 3976 din 19 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a respins ca nefondat recursul împotriva sentinţei nr. 1228 din 17 decembrie 2002 pronunţată în fond după o casare anterioară.
Decizia de recurs a fost atacată cu o contestaţie în anulare respinsă ca tardivă prin decizia nr. 5297 din 29 iunie 2004.
După pronunţarea acelei decizii, contestatorul a formulat nu mai puţin de alte 6 contestaţii în anulare (cu excepţia celei de faţă), prin care, de fiecare dată, a atacat, ca fiind nelegală şi netemeinică, decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare anterioare.
Toate contestaţiile au fost respinse ca inadmisibile prin deciziile nr. 216 din 18 ianuarie 2005, nr. 4338 din 16 septembrie 2005, nr. 952 din 21 martie 2006, nr. 3458 din 17 octombrie 2006, nr. 1494 din 09 martie 2007 şi nr. 4330 din 09 noiembrie 2007.
Această conduită procesuală a contestatorului, care a perpetuat litigiul timp de mai mulţi ani, prin exercitarea unei căi de atac extraordinare în afara cadrului legal stabilit de art. 317-321 C. proc. civ., constituie un abuz de drept, în sensul art. 723 C. proc. civ., care impune exercitarea drepturilor procesuale cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Date fiind circumstanţele expuse, Înalta Curte constată că formularea prezentei contestaţii în anulare, prin care partea a declanşat o nouă procedură judiciară, fără a-şi motiva în vreun fel cererea, întruneşte elementele abaterii judiciare prevăzute de art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. („introducerea, cu rea credinţă, a unor cereri vădit netemeinice”), motiv pentru care îi va fi aplicată contestatorului o amendă judiciară în cuantum de 100 RON.
Cu privire la amendă, hotărârea instanţei are caracter executoriu, potrivit art. 1088 C. proc. civ. şi este susceptibilă de reexaminare în condiţiile prevăzute de art. 1085 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de A.S.O. împotriva deciziei nr. 4330 din 09 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Aplică, contestatorului sancţiunea amenzii judiciare în cuantum de 100 RON, în temeiul art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Irevocabilă în privinţa contestaţiei în anulare.
Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare în ceea ce priveşte sancţiunea amenzii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 716/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 720/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
