ICCJ. Decizia nr. 77/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 77/2008
Dosar nr. 1253/54/2007
Şedinţa publică de la 10 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 aprilie 2007, reclamanta SC T.S. SA a solicitat suspendarea raportului de inspecţie fiscală, a procesului-verbal şi a deciziei de impunere nr. 757 din 15 noiembrie 2006, emise de A.N.A.F. - D.G.F.P. Gorj, până la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate împotriva acestor acte administrativ fiscale.
Reclamanta a arătat că a formulat contestaţie împotriva actelor administrativ fiscale sus-menţionate şi că prin punerea în executare a acestora i s-ar crea o pagubă iminentă, întrucât va determina imposibilitatea desfăşurării activităţii prin neexecutarea contractelor încheiate cu diverşi clienţi, plata furnizorilor efectuându-se prin instrumente bancare.
S-a mai arătat că sunt în derulare mai multe contracte de achiziţii publice ale căror clauze nu pot fi renegociate, precum şi un contract pentru extinderea unei linii de credit, iar punerea în executare prin poprire asupra conturilor va determina retragerea ofertei societăţii bancare şi intrarea SC T.S. SA în colaps financiar.
Prin sentinţa nr. 212 din 21 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a suspendat executarea raportului de inspecţie fiscală, a procesului-verbal şi a deciziei de impunere din 15 noiembrie 2006 emise de A.N.A.F. - D.G.F.P. Gorj, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 185 C. proc. fisc. şi art. 14 din Legea nr. 554/2004.
S-a mai reţinut că reclamanta a plătit cauţiunea prevăzută de art. 185 C. proc. fisc. şi a dovedit că prin executarea pornită împotriva sa i s-ar crea un prejudiciu de natură a conduce la imposibilitatea continuării activităţii, cazul bine justificat derivând din faptul că procedura administrativă este suspendată, iar exercitarea se poate face înainte de finalizarea acestei proceduri, adică înainte ca justiţia să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Gorj.
Critica adusă de recurentă sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Craiova vizează nedovedirea de către intimata-reclamantă a îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, mai exact inexistenţa unui caz bine justificat şi iminenţa unei pagube iminente aşa cum este aceasta definită prin art. 2 alin. (1) lit. s) din actul normativ menţionat pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ.
Examinând pricina prin prisma motivului invocat şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă în conformitate cu art. 312 C. proc. civ.
Pe baza unui probatoriu bine analizat şi printr-o raportare corectă la dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, şi la dispoziţiile art. 185 C. proc. fisc., până la pronunţarea pe fond asupra contestaţiei formulate de SC T.S. SA, instanţa fondului a dispus în mod corect suspendarea executării următoarelor acte administrativ-fiscale emise de A.N.A.F. - D.G.F.P. Gorj: raportul de inspecţie fiscală, procesul-verbal şi decizia de impunere din 15 noiembrie 2006.
Într-adevăr cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 – privind cazul bine justificat şi paguba iminentă – sunt reciproc determinate, iar în speţă s-a făcut dovada îndeplinirii lor cumulative.
Faptul că procedura administrativă a fost suspendată prin decizia A.N.A.F. nr. 88 din 05 aprilie 2007 conturează „cazul bine justificat” deoarece executarea se poate face înainte de finalizarea acestei proceduri şi de pronunţarea instanţei asupra legalităţii şi temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, cu consecinţe grave în patrimoniul societăţii reclamante, astfel că în mod just s-a apreciat ca întemeiată cererea de suspendare, după plata cauţiunii cerute de art. 185 C. proc. fisc.
Nu în ultimul rând, judecătorul fondului şi-a întemeiat soluţia pronunţată pe Recomandarea nr. R(89)8 adoptată la 13 septembrie 1989 de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei către statele membre privind protecţia judiciară provizorie în materie de contencios administrativ. Potrivit acestei reglementări între măsurile de protecţie provizorie acordate de instanţă împotriva actelor administrative se află şi suspendarea executării actului administrativ de către instanţă, în limitele competenţei sale şi fără ca astfel să se influenţeze în vreun fel decizia pe care o va lua instanţa sesizată pentru contestarea actului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Gorj împotriva sentinţei nr. 212 din 21 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 74/2008. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 788/2008. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
