ICCJ. Decizia nr. 739/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 739/2008
Dosar nr. 1260/35/2007
Şedinţa publică din 26 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 septembrie 2007 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, sub numărul 1260/35/2007, petenta SC R.P. SRL Oradea a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M.M.D.D. - A.F.M., să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 10203 din 16 iulie 2007 emisă de A.F.M. pentru suma de 403.957 RON, până la soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva deciziei atacate şi a raportului de inspecţie încheiate de A.F.M.
În motivarea acţiunii, petenta a arătat că prin Decizia de impunere nr. 10203 din 16 iulie 2007, urmare a Raportului de inspecţie nr. 10202 din 16 iulie 2007, acte încheiate de A.F.M., s-a stabilit ca şi obligaţie la Fondul de Mediu în sarcina SC R.P. SRL suma totală de 403.957 RON, obligaţia fiind calculată în urma reinterpretării legislaţiei de mediu, cu referire la perioada iunie 2002 - decembrie 2003, aplicându-se, totodată şi majorări de întârziere până la data de 05 iunie 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 166/CA/2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de petenta SC R.P. SRL, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 10.203 din 16 iulie 2007 emisă de A.F.M. până la soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva acestei decizii şi a raportului de inspecţie încheiate de A.F.M.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut că, prin actele depuse la dosar, petenta a făcut dovada cerinţelor instituite de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, şi anume existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Astfel, mai retine Curtea că, în situaţia în care societatea ar urma să fie executată silit, s-ar crea un prejudiciu iminent, cu repercusiuni grave asupra activităţii economice a societăţii.
Împotriva sentinţei civile nr. 166/CA/2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen A.F.M.
În motivarea recursului s-a arătat: că sentinţa a fost dată fără temei legal, nefiind întrunite condiţiile suspendării: cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube; că reclamanta a adus argumente vizând fondul cauzei; că, până la pronunţarea unei hotărâri irevocabile pe fondul cauzei, există prezumţia de legalitate a actelor administrative şi nu există o puternică îndoială în privinţa legalităţii actelor; că reclamanta în privinţa legalităţii actelor; că reclamanta nu a achitat cauţiunea prevăzută de art. 25 alin. (2) din OG nr. 92/2003.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Cu recipisa din 8 octombrie 2007 şi chitanţa din 8 octombrie 2007 emise de C.E.C. Oradea, reclamanta a făcut dovada achitării cauţiunii de 5.000 RON, fiind astfel îndeplinite cerinţele art. 215 alin. (2) C. proCod Fiscal
Cazul este bine justificat, întrucât din cuprinsul actelor administrative contestate nu rezultă cu claritate legalitatea obligării la plată a sumei către Fondul de Mediu, conform dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 293/2002. De asemenea, pentru societatea reclamantă s-ar produce o pagubă iminentă, întrucât cuantumul debitului echivalează cu cifra de afaceri a societăţii în decursul unui an şi executarea ar conduce la încetarea activităţii acesteia.
Eventuala întoarcere a executării, în situaţia în care reclamanta obţine în Instanţă anularea actelor fiscale, ar fi extrem de dificilă, aceasta neputându-se produce prompt şi integral şi de asemenea ar fi lipsită de efect faţă de consecinţele negative din punct de vedere economic şi social, care deja s-ar produce.
Curtea are în vedere şi practica C.E.D.O. (hotărârea I. împotriva Suediei din 23 iulie 2002) relevantă în cauză, în care a reţinut încălcarea dreptului de acces la Instanţă în situaţia în care autorităţile fiscale au impus reclamantului plata de taxe, care au fost puse în executare înainte ca o Instanţă competentă să se pronunţe asupra legalităţii actului administrativ fiscal.
Pentru considerentele expuse, constatând că sunt întrunite cerinţele art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul - pârât M.M.D.D. - A.F.M. împotriva sentinţei civile nr. 166/CA/2007 din data de 9 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 738/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 744/2008. Contencios → |
|---|
