ICCJ. Decizia nr. 715/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 715/2008
Dosar nr. 1090/59/2007
Şedinţa publică din 22 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, la data de 22 iunie 2007, reclamantul S.T. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Timiş, anularea Hotărârii nr. 10199 din 23 mai 2007, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţi de beneficiar al drepturilor reglementate prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 23 mai 2007, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 211/PI din 18 septembrie 2007, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta că emită o nouă decizie prin care să-i recunoască reclamantului beneficul drepturilor solicitate, precum şi să-i plătească acestuia cheltuieli de judecată, în cuantum de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit probelor administrate în cauză, reclamantul s-a născut la data de 25 septembrie 1941, în localitatea Boroş din judeţul Timiş, unde părinţii săi erau deja strămutaţi din localitatea Regina Maria, judeţul Caliacra începând cu luna septembrie a anului 1940.
Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că, în condiţiile în care, potrivit art. 14 din Decretul 31/1954 şi art. 100 C. fam., domiciliul minorului este la părinţii săi reclamantul a avut, de la data naşterii sale, domiciliu de persoană strămutată, în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Timiş.
Recurenta a susţinut că intimatul nu poate beneficia de aceleaşi drepturi ca părinţii săi întrucât în septembrie 1940, când aceştia au fost strămutaţi, el nu era conceput.
S-au invocat în sprijinul acestei susţineri precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 şi nr. 3423 din 26 septembrie 2002 emise de C.N.P.D.A.S. potrivit cărora pot beneficia de drepturile conferite prin Legea nr. 189/2000 numai copii concepuţi înainte sau în timpul strămutării precum şi cei născuţi după strămutarea părinţilor, într-un interval maxim de 300 de zile, astfel cum prevăd dispoziţiile C. fam.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice după cum urmează: … c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca efect al tratatelor bilaterale.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
În concluzie, intimatul - reclamant, fiind născut pe teritoriul României, la data de 25 septembrie 1941, cu alte cuvinte în intervalul reglementat prin dispoziţiile Legii nr. 189/2000, este îndreptăţit, aşa cum corect a stabilit instanţa de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.
Curtea va respinge de asemenea apărarea recurentei privind interpretarea dată dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, prin Precizările C.N.P.D.A.S. precum şi prin adresa M.J., indicate în motivele de recurs, întrucât aceste acte administrative, prin natura lor, nu pot avea drept consecinţă modificarea sau completarea legii în baza căreia au fost emise.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Timiş împotriva sentinţei civile nr. 211/PI din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta C.J.P. Timiş la 1.190 lei cheltuieli de judecată către intimatul S.T.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 714/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 742/2008. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
