ICCJ. Decizia nr. 714/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 714/2008
Dosar nr. 623/46/2007
Şedinţa publică din 22 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 5 iulie 2007, reclamanta I.V. a solicitat, în contradictoriu cu C.S.P.H.A., anularea Deciziei nr. 6627 din 19 octombrie 2006, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva certificatului nr. 2604 din 18 septembrie 2006, emis de C.E.P.H.A. Vâlcea, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de încadrare în categoria persoanelor cu handicap grav şi asistent personal, precum şi anularea răspunsului pârâtei la reclamaţia administrativă formulată de reclamantă.
Reclamanta a invocat de asemenea excepţia nulităţii deciziei atacate şi a răspunsului la reclamaţia administrativă, precum şi excepţia de nelegalitate a Ordinului M.S.F. nr. 726/2002.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 85/F-C din 1 octombrie 2007, a respins excepţia de nelegalitate invocată în cauză, iar pe fond a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma sa modificată prin Legea nr. 262 din 19 iulie 2007, excepţia de nelegalitate poate fi invocată numai în raport de un act administrativ unilateral, cu caracter individual, astfel că, pe cale de consecinţă, invocarea ei faţă de un act administrativ cu caracter normativ, în speţă Ordinul nr. 726/2002, este inadmisibilă.
Cu privire la excepţia nulităţii Deciziei nr. 6627 din 19 octombrie 2006, ca nemotivată, instanţa a apreciat că, în speţă, reclamanta nu justifică existenţa unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel, considerentul pentru care a fost respinsă contestaţia reclamantei reieşind de altfel, cu claritate, din răspunsul pârâtei şi anume „contractarea accidentului vascular cerebral, după încetarea activităţii profesionale de muncitor necalificat şi după împlinirea vârstei de pensionare prevăzută de Legea nr. 19/2000", condiţii prevăzute de Ordinul nr. 726/2002.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că, în raport de momentul emiterii deciziei contestate, actul normativ aplicabil este OUG nr. 102 din 29 iunie 1999 (act normativ în prezent abrogat prin Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006) în a cărei aplicare a fost emis Ordinul nr. 726/2002, iar potrivit Cap. II, pct. 1 din acest ordin, Certificatele de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap se vor emite numai pentru accidentele vasculare cerebrale, cu deficit motor, apărute anterior calităţii de asigurat în sistemul asigurărilor de stat, dar nu mai târziu de vârsta standard de pensionare.
Pe cale de consecinţă, constatând că reclamanta a contractat accidentul vascular cerebral după încetarea activităţii profesionale şi după îndeplinirea vârstei standard de pensionare, instanţa a conchis că aceasta nu se încadrează în limitele textului legal sus menţionat.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta I.V. criticând-o pentru greşita soluţionare a excepţiei nulităţii deciziei nr. 6627/19 octombrie 2006 a C.S.E.P.H., a excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 726/2002 conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 din Legea nr. 262/2007.
Recurenta arată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică prin respingerea cererii de efectuare a expertizei medicale, singura probă prin care putea dovedi care este gradul de handicap în care se încadrează în raport de dispoziţiile legale în materie.
Prin întâmpinare intimatul M.M.F.E.Ş. – A.N.P.H. a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât recurenta-reclamantă a contractat accidentul vascular cerebral după încetarea activităţii profesionale de muncitor necalificat şi după împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzută de Legea nr. 19/2000.
De asemenea Comisia Superioară a reţinut faptul că recurenta - reclamantă nu se încadrează în criteriile medicale aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 726/2006 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Verificând cu prioritate excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 726/2002 emis de Ministrul sănătăţii şi familiei, prima instanţă a reţinut că aceasta este neîntemeiată.
Deşi s-a făcut referire în motivare la prevederile art. 4 din legea contenciosului administrativ, în forma sa modificată prin Legea nr. 262 din 19 iulie 2007, la natura actului administrativ unilateral normativ s-a avut totodată în vedere că Ordinul nr. 726/2002 a fost dat în aplicarea legii, care trimitea la el, respectiv art. 1 alin. (3) din OUG nr. 109/2002 care prevedeau că „măsurile de protecţie specială se aplică pe baza încadrării în categorii de persoane cu handicap, în raport cu gradul de handicap stabilit în urma evaluării efectuate de către comisiile de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulţi, potrivit criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii".
Legalitatea actului administrativ contestat pe calea excepţiei de nelegalitate se verifică în raport cu legea (în sens larg, de act normativ cu formă juridică superioară) care a stat la baza emiterii sale.
În consecinţă, în mod corect s-a constatat că nu există neconcordanţe între actul administrativ ce face obiectul acestei excepţii şi OUG nr. 109/2002 ce sta la baza emiterii sale.
În raport de aceste motive, excepţia de nelegalitate conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, este nefondată şi în mod corect a fost respinsă de judecătorul fondului.
În mod corect s-a avut în vedere că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, întrucât a contractat accidentul vascular cerebral după încetarea activităţii profesionale de muncitor necalificat şi după împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzută de Legea nr. 19/2000.
Recurenta - reclamantă deşi a formulat recurs nu a făcut referire la o altă situaţie juridică decât cea reţinută de instanţa de fond potrivit căreia aceasta nu întruneşte condiţiile prevăzute de Ordinul nr. 726/2002 Cap. 2 pct. 1.
În aceste condiţii judecătorul fondului a respins proba cu expertiza solicitată de reclamantă, ca nefiind utilă cauzei aş cum s-a menţionat, accidentul vascular cerebral fiind contractat după încetarea activităţii profesionale, împrejurare necontestată de reclamantă.
În recurs se fac aceleaşi referiri ca la fondul cauzei, privind proba solicitată şi teza probatorie, respectiv gradul de handicap în care se încadrează reclamanta - recurentă în raport de dispoziţiile legale în materie.
În actul administrativ menţionat s-a prevăzut expres că „examinarea celor care solicită eliberarea certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie specială se va face numai până la împlinirea vârstei standard de pensionare, prevăzută de Legea nr. 19/2000; persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare vor fi îndrumate către autorităţile administraţiei publice locale în vederea acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice".
În privinţa nulităţii Deciziei nr. 6627 din 19 octombrie 2006, pentru nemotivare prima instanţă în mod corect a avut în vedere că reclamanta nu a putut justifica o vătămare a drepturilor sale subiective, respectiv a dreptului la apărare, rezultând care au fost motivele pentru care s-a respins contestaţia, care de altfel au condus şi la respingerea acţiunii în anularea actului administrativ atacat, respectiv neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Ordinul nr. 726/2002 al ministrului sănătăţii şi familiei în Cap. 2 pct. 1 –persona cu handicap motor şi neuromotor, literele a) şi b).
Comisia Superioară din cadrul A.N.P.H. a confirmat concluziile Comisiei teritoriale de neîncadrare în grad de handicap prin Decizia nr. 6627/2006 cu diagnosticul Sechele A.V.C. recidivant, tetraplegie stâng - drept, afazie, demenţa vasculară dar totodată s-a avut în vedere faptul că recurenta-reclamantă nu se încadrează în criteriile medicale aprobate prin Ordinul nr. 726/2002.
La această motivare se adaugă şi prevederile Cap. 2 pct. 1 – persoane cu handicap motor şi neuromotor, lit. a) şi b, iar recurenta nu a contestat şi nici nu a făcut referire la o altă perioadă a contractării accidentului vascular cerebral.
Constatând ca neîntemeiate criticile formulate de recurenta - reclamantă, în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 85/F-C din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, a fost respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.V. împotriva sentinţei civile nr. 85/F-C din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1422/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 715/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
