ICCJ. Decizia nr. 759/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 759/2008
Dosar nr. 39502/3/2006
Şedinţa publică din 27 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1655/2007, pronunţată la 13 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei O.I.C. formulată în contradictoriu cu pârâtul C.E.C.C.A.R. şi având ca obiect anularea Hotărârii nr. 18 din 19 iunie 2006 a C.S.D. din cadrul C.E.C.C.A.R., Dosar nr. 14023/2005, cât şi obligarea pârâtului la plata de daune morale al cărui cuantum îl va preciza ulterior şi la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima Instanţă a reţinut că prin Hotărârea nr. 50 din 29 august 2005 a Comisiei de disciplină de pe lângă C.E.C.C.A.R. - filiala Bucureşti, reclamanta O.I.C., expert contabil, a fost sancţionată cu avertisment scris reţinându-se încălcarea normei privind activitatea de expertiză contabilă judiciară şi a normelor care se referă la obligaţia expertului contabil de a prezenta expertiza contabilă la expertul contabil verificator pentru a obţine viza de calitate; la faptul că expertizele contabile trebuie să fie utile celor care le-au solicitat, precum şi la faptul că raportul de expertiză contabilă judiciară are caracter de probă ştiinţifică care trebuie să prezinte un înalt grad al indicelui contributiv la soluţionarea cauzei în care a fost dispus.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul prevăzut de lege reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivul de modificare sau casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Susţine recurenta - reclamantă prin motivele de recurs formulate că sancţiunea cu avertisment ce i-a fost aplicată de C.E.C.C.A.R. este nemeritată şi neîntemeiată, pentru că:
- al doilea raport de expertiză efectuat şi care conţinea răspunsul la obiecţiunile depuse de pârâtele din dosar a fost înregistrat la departamentul de verificare a rapoartelor de expertiză din data de 11 septembrie 2005.
- asupra utilităţi raportului de expertiză se poate pronunţa numai Instanţa de judecată, prin sentinţa pronunţată, Instanţa de Recurs confirmând concluziile expertizei şi desfiinţând sentinţa Instanţei de Fond.
- în cauză nu a fost schimbat expertul contabil, ci s-a dispus efectuarea unei contra expertize, care este cu totul altceva faţă de ceea ce reglementează norma.
- în mod greşit, Instanţa de Fond a înlăturat prevederile dispuse prin adresa din 3 martie 2003 a Biroului Central pentru expertize tehnice judiciare din cadrul M.J., conform căreia în privinţa expertizelor tehnice judiciare atribuţii de control şi de sancţionare a expertului contabil are acest birou şi nu C.E.C.C.A.R.
Recurenta - reclamantă, în finalul motivelor de recurs formulate critică sentinţa Instanţei de Fond şi susţine că nu este motivată, prima Instanţă rezumându-se a enumera actele administrative emise de pârâta C.E.C.C.A.R.
Pârâtul C.E.C.C.A.R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte îl va admite pentru considerentele arătate în continuare.
C.S.D. din cadrul C.E.C.C.A.R., în urma admiterii contestaţiilor formulate de reclamanta A.P. sector 4 Bucureşti şi expertul contabil O.I.C., împotriva Hotărârii nr. 50 din 29 august2005 a Comisiei de Disciplină, filiala C.E.C.C.A.R. Bucureşti rejudecând cauza a emis Hotărârea nr. 18 din 9 iunie 2006 prin care a sancţionat pe recurenta - reclamantă cu „avertisment scris", reţinând în sarcina acesteia, încălcarea normei privind expertizele contabile judiciare, expertul contabil nu a prezentat raportul de expertiză contabilă efectuat în Dosarul nr. 4234/2004 al Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, la viza auditorului de calitate din cadrul filialei C.E.C.C.A.R. Bucureşti; încălcarea normei din cadrul altei norme, potrivit căreia raportul de expertiză contabilă judiciară are caracter de probă ştiinţifică şi trebuie să prezinte un înalt grad al indicelui contributiv la soluţionarea cauzei în care a fost dispus, în speţă Instanţa dispunând efectuarea unei alte expertize şi neţinând seama de expertiza anterioară întocmită de recurenta - reclamantă, ceea ce constituie o abatere disciplinară din partea recurentei - reclamante care a încălcat dispoziţiile legii şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Corpului; încălcarea normei profesionale potrivit căreia expertizele contabile trebuie să fie utile celor care le-au solicitat.
Cât priveşte încălcarea normei care stabileşte ca „verificarea calităţii lucrărilor de expertiză judiciară la nivelul fiecărei filiale a Corpului se va efectua de către experţii verificatori" în raport de care se reţine în sarcina recurentei - reclamante faptul că nu a prezentat raportul de expertiză contabilă judiciară pentru a primi viza auditorului de calitate din cadrul filialei C.E.C.C.A.R., Instanţa de control judiciar constată că în mod eronat s-a reţinut ca fiind o abatere săvârşită de recurentă.
În primul rând nu poate fi ignorată adresa din 3 martie 2003 a M.J. – D.O.I.R.U.S.J. – B.C.E.T.J., conform căreia hotărârea luată de C.E.C.C.A.R. privind verificarea rapoartelor de expertiză contabilă judiciară, excede atribuţiilor şi cadrului legal în ceea ce priveşte, efectuarea expertizelor contabile judiciare, acest punct de vedere reprezentând şi o clarificare a problemei pusă în discuţie şi comunicată atât preşedintelui C.E.C.C.A.R. cât şi Birourilor Locale de expertiză şi experţilor contabili înscrişi pe listele acelor birouri.
Este adevărat, aşa, cum susţine intimatul - pârât, că acest organism este mandatat de stat prin OG nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, aprobată prin Legea nr. 42/1995 cu modificările şi completările ulterioare, să gestioneze profesia contabilă, în concret să asigure buna desfăşurare a activităţii membrilor săi, să elaboreze şi să publice normele privind activitatea profesională şi conduita etică a experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi etc.
Cât timp acest organism C.E.C.C.A.R., completând legea de funcţionare, a elaborat norme prin care să reglementeze problema obligativităţii prezentării raportului de expertiză contabilă judiciară auditorului de calitate din cadrul C.E.C.C.A.R. pentru a primi viza, norme ce sunt contestate din acest punct de vedere de către B.C.E.T.J. din cadrul M.J., existând deci contradicţii cu privire la aplicarea acestor norme, nu poate fi învinovăţită recurenta - reclamantă şi sancţionată pentru nerespectarea acestora.
În plus, însă recurenta - reclamantă, face dovada că cel de-al doilea raport de expertiză efectuat şi care conţinea obiecţiunile depuse de părţile din dosar a fost înregistrat la departamentul de verificare a rapoartelor de expertiză din data de 11 septembrie 2005, aspect ce nu a fost avut în vedere la rejudecarea sancţiunii ce i-a fost acordată prin hotărârea contestată.
Referitor la încălcarea normei profesionale care statuează asupra utilităţii rapoartelor de expertiză contabilă, este de menţionat că, nici acest lucru nu se putea reţine în sarcina recurentei - reclamante.
C.S.D. nu se putea pronunţa asupra utilităţii sau nu a raportului de expertiză la o dată anterioară pronunţării sentinţei Instanţei de Fond (sentinţa civilă nr. 5471 din 18 iunie 2006), Instanţa fiind singura în măsură să aprecieze asupra acestui aspect şi să înlăture concluziile expertizei în situaţia în care o considera neconcludentă.
De fapt în cauză, Instanţa de Fond la termenul din 5 decembrie 2005, a încuviinţat efectuarea unei contraexpertize, lucrarea fiind efectuată de expert C.T. şi împotriva acestuia reclamanta Asociaţia de locatari formulând sesizare pentru sancţionarea sa de către C.E.C.C.A.R. Bucureşti.
Deci nu a fost vorba de o înlocuire a expertului aşa cum corect susţine recurenta - reclamantă, ci de efectuarea unei contraexpertize, Instanţa fondului cu ocazia judecării cauzei apreciind care dintre lucrările de expertiză sunt judicios întocmite şi poate fi avută în vedere la soluţionarea cauzei.
Din cele precizate rezultă că nu a fost înfrântă nici dispoziţia normei conform căreia nedocumentarea şi nefundamentarea ştiinţifică a rapoartelor de expertiză contabilă judiciară poate fi şi este adesea sancţionată, de organele în drept care le-au dispus, cu înlocuirea expertului contabil şi dispunerea unei noi expertize contabile".
Aceeaşi normă în alin. (3), dă posibilitatea Instanţei de judecată de a se opri la expertiza contabilă pe care o consideră mai fundamentată sub aspect ştiinţific, respectiv, de mai buna calitate, atunci când în cauză s-a dispus o nouă expertiză contabilă (ca în cazul de faţă) care să ajungă la concluzii diferite faţă de prima.
Norma respectivă dă deci posibilitatea Instanţei de judecată de a mai avea şi opinia unui alt expert, ceea ce împiedică de plano sancţionarea expertului ce a efectuat prima expertiză.
Având în vedere cele expuse, Instanţa de control judiciar constată că Hotărârea nr. 18 din 9 iunie 206 a C.S.D. din cadrul C.E.C.C.A.R. de menţinere a sancţiunii cu avertisment scris aplicate recurentei - reclamante de Comisia de disciplină, filiala Bucureşti este nelegală ca de altfel şi sentinţa Instanţei de Fond care a menţinut sancţiunea aplicată, respingând acţiunea formulată de reclamanta O.I.C.
În baza art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă, se va modifica în tot sentinţa atacată şi pe fond se va admite acţiunea şi se va dispune anularea Hotărârii nr. 18 din 19 inie 2006 a C.S.D. din cadrul C.E.C.C.A.R.
Cu privire la daunele morale solicitate, de precizat că recurenta - reclamantă nu a precizat un cuantum al acestora, deşi chiar Instanţa de Recurs i-a pus în vedere acest lucru, aşa încât nefiind dovedite anumite elemente care să facă posibilă individualizarea acestora, Instanţa nu le poate acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de O.I.C. împotriva sentinţei civile nr. 1655 din 13 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în tot, şi în fond admite acţiunea reclamantei.
Anulează Hotărârea nr. 18 din 19 iunie 2006 a C.S.D. din cadrul C.E.C.C.A.R.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 758/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 760/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
