ICCJ. Decizia nr. 792/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 792/2008
Dosar nr. 9772/1/2007
Şedinţa publică din 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 78 din 5 octombrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 12656 din 29 iunie 2007, precum şi a procesului - verbal de control din 23 mai 2007 emise de A.P.D.R.P. până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut, văzând şi dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, condiţia existenţei cazului bine justificat şi iminenţa unei pagube ca fiind îndeplinite în cauză.
Astfel a motivat că, prejudiciul material fiind previzibil, prin posibilitatea producerii acestuia în viitor, precum şi de faptul că activitatea reclamantei ar putea fi perturbată, iar în ceea ce priveşte cazul bine justificat, temeinicia acestuia este în strânsă legătură cu îndoiala certă privind legalitatea actelor atacate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că Instanţa de Fond a dat o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, prin încheierea atacată, Instanţa de Fond a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 12656 din 29 iunie 2007 emisă de autoritatea publică recurentă, precum şi a procesului - verbal de control din 23 mai 2007 încheiat de agenţii autorităţii publice, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei având ca obiect cererea de anulare a celor două acte administrative, reţinând, în esenţă, îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Din coroborarea prevederilor art. 15 cu cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, aşa cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 262/2007, rezultă că Instanţa de contencios administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, poate dispune suspendarea executării actului administrativ unilateral atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
La art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, se prevede că prin cazuri bine justificate se înţelege acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului.
Or, în cauză, Instanţa de Fond nu a motivat în nici un mod care sunt acele împrejurări de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ emis pe baza şi în executarea legii, simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată, nefiind în măsură să constituie prin ea însăşi, un motiv de îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestuia, în sensul legii.
Mai mult, prin sentinţa civilă nr. 91 din 9 noiembrie 2007 acţiunea vizând anularea actului administrativ a cărui suspendare se dispusese a fost respinsă, ceea ce confirmă inexistenţa unui caz care, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, putea justifica suspendarea executării actului administrativ respectiv.
Pe de altă parte, nici condiţia existenţei unei pagube iminente nu este îndeplinită, art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege definind paguba iminentă ca fiind un prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Or, instanţa de fond a motivat că „prejudiciul material este previzibil, prin posibilitatea producerii acestuia în viitor şi este reprezentat de faptul că activitatea reclamantei ar putea fi perturbată ca urmare a executării actelor atacate", ceea ce este lipsit de temei, executarea actelor administrative, prin care s-a dispus restituirea unor sume avansate pentru finanţarea unui proiect de realizare a unei pensiuni turistice, nefiind prin ea însăşi o pagubă iminentă.
Pe de altă parte, afectarea activităţii societăţii comerciale, care oricum este doar afirmată în considerentele încheierii, nu poate reprezenta o perturbare în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, care se referă în mod strict la perturbarea gravă şi previzibilă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, iar în cauză este necontestat că reclamanta nu este o autoritate publică şi nici nu realizează un serviciu public, ci desfăşoară o activitate comercială.
În concluzie, recursul va fi admis, soluţia atacată va fi desfiinţată şi, rejudecând cauza, cererea de suspendare va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.P.D.R.P. împotriva Încheierii nr. 78 din 5 octombrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 781/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 805/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
