ICCJ. Decizia nr. 887/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 887/2008
Dosar nr. 10467/1/2007
Şedinţa publică de la 5 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 31 august 2007, reclamanta SC D. SRL – Sibiu, a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Regională Vamală Braşov solicitând anularea deciziei nr. 64 din 15 martie 2007 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice din cadrul Ministerului Finanţelor Publice precum şi anularea parţială a procesului verbal de control din 18 aprilie 2006 întocmit de Direcţia Regională Vamală Braşov şi exonerarea de plata sumei de 904.856 RON, taxe vamale, TVA şi accesorii aferente TVA.
Totodată reclamanta a solicitat suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, sens în care a achitat şi cauţiunea prevăzută de art. 1852 C. proc. fisc.
Prin încheierea din 24 octombrie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia constatând ca fiind îndeplinite cerinţele art. 14 şi 15 Legea nr. 554/2004 a admis cererea de suspendare a executării procesului verbal de control din 18 aprilie 2006 emis de Direcţia Regională Vamală Braşov, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs Agenţia Naţională Vamală prin Direcţia Regională Vamală Braşov şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu în numele şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
În esenţă recurentele au susţinut că hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia nu îndeplineşte cerinţele art. 201 C. proc. civ., nefiind înfăţişate motivele de drept şi de fapt pe care instanţa şi-a întemeiat convingerea cu atât mai mult cu cât nu s-au produs nici un fel de dovezi care să creeze aparenţa de nelegalitate a actului administrativ sau a posibilităţii procedurii unei pagube iminente, de neînlăturat.
Recursurile nu sunt fondate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 Legea nr. 554/2004, nerespectarea executării unui act administrativ se poate dispune numai în măsura în care au fost îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, respectiv, existenţa unui caz bine justificat în sensul creerii unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul, şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
În sensul acestor prevederi, instanţa de fond a reţinut corect îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de lege, având în vedere că la o primă verificare efectuată de organul ierarhic superior al emitentului actului în procedura contestaţiei administrative, s-au diminuat considerabil obligaţiile stabilite în sarcina reclamantei, împrejurare de natură să creeze o îndoială asupra veridicităţii acestuia.
Astfel fiind, şi având în vedere şi cuantumul global al sumei achitate în sarcina reclamantei, majorat în raport cu veniturile realizate, precum şi posibilitatea instanţei în această fază de a efectua numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului, neputând fi prejudecat fondul litigiului, se apreciază ca fiind legală şi temeinică măsura dispusă în sensul suspendării executării actului administrativ contestat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale - Braşov, şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Sibiu, în numele şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva încheierii din 24 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1245/57/2007, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 882/2008. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 891/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
