ICCJ. Decizia nr. 910/2008. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 910/2008
Dosar nr. 1289/33/2007
Şedinţa publică de la 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Baroul Maramureş şi U.N.B.R. anularea hotărârii nr. 49 din 08 decembrie 2006 a Baroului Maramureş şi a deciziei nr. 210 din 12 mai 2007 a U.N.B.R., recunoaşterea dreptului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen şi obligarea emiterii deciziei de primire în profesia de avocat şi înscrierea în tabelul de avocaţi definitivi a Baroului Maramureş.
În motivare reclamantul a arătat că la data de 17 martie 2006 a depus la Baroul Maramureş cererea de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, cerere respinsă prin hotărârea nr. 49 din 08 decembrie 2006, cu motivarea că reclamantul nu are cunoştinţe satisfăcătoare referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi nu îndeplineşte condiţiile textului legal menţionat, deoarece activitatea lucrătorilor de poliţie cu atribuţii de cercetare în cadrul urmăririi penale nu poate fi asociată cu cea de consilier juridic.
Prin sentinţa civilă nr. 439 din 21 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 republicată, poate fi primit în profesia de avocat, la cerere, cu scutire de examen, cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurist consult timp de cel puţin 10 ani.
A mai reţinut că în conformitate cu art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 498/2004, pentru echivalarea cu stagiul în funcţia de consilier juridic din dosarul personal al titularului, trebuie să rezulte că este licenţiat al unei facultăţi de drept şi a îndeplinit, conform fişei postului atribuţiile prevăzute de Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi funcţionarea profesiei de consilier juridic.
A concluzionat instanţa de fond că, în speţă, reclamantul nu a demonstrat că, potrivit fişei postului, atribuţiile pe care le-a exercitat ca ofiţer de poliţie sunt cele prevăzute de Legea nr. 514/2003, iar pe de altă parte vechimea în funcţia de ofiţer de poliţie nu este printre cele limitativ prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 republicată.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.A.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul a criticat soluţia primei instanţe pentru interpretarea greşită a H.G. nr. 988/2004, apreciind că îi sunt aplicabile prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (2) din Normele aprobate prin această hotărâre de guvern, precum şi dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 51/1995. În consecinţă a solicitat modificarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii sale în sensul primirii sale în profesia de avocat, cu scutire de examen conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Examinând pricina în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este întemeiat şi va fi admis, fiind incidente prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Reclamantul M.A. a contestat legalitatea hotărârii nr. 49 din 8 decembrie 2006 a Baroului Maramureş şi a deciziei nr. 210 din 12 mai 2007 a U.N.B.R. prin care acestea au respins cererea de admitere în profesia de avocat, cu scutire de examen, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Refuzul pârâţilor de a da curs cererii reclamantului a fost justificat prin neîndeplinirea cerinţelor textului legal menţionat, în concret pe faptul vă activitatea desfăşurată de lucrătorii de poliţie cu atribuţii de cercetare în cadrul urmăririi penale licenţiaţi ai unei facultăţi de drept (cum este cazul reclamantului) nu poate fi asociată cu activitatea de consilier juridic, aşa cum este aceasta definită de Legea nr. 514/2003.
Actele emise de pârâţi au fost motivate şi pe dispoziţiile art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 498/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcţii militare şi funcţii specifice poliţiei în cadrul structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu stagiul în funcţii civile.
Potrivit art. 2 alin. (2) din aceste Norme metodologice: „pentru echivalarea cu stagiul în funcţia de consilier juridic, din dosarul personal al titularului trebuie să rezulte că acesta este licenţiat al unei facultăţi de drept şi a îndeplinit, conform fişei postului, atribuţiile prevăzute în Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic”.
În speţă, instanţa fondului s-a rezumat la constarea că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 2 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 498/2004 şi pe cale de consecinţă nici cele ale art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, fără însă a exercita rol activ în conformitate cu art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în sensul administrării de probe pentru a verifica nemijlocit dacă recurentul-reclamant a îndeplinit, potrivit fişei postului pentru funcţiile deţinute, atribuţii de genul celor prevăzute în Legea nr. 514/2003 pentru un consilier juridic.
În acest context, instanţa de control judiciar consideră necesară suplimentarea materialului probator pe acest aspect, urmând ca după aceasta să se poată aprecia în cunoştinţă de cauză asupra legalităţii actelor administrative contestate.
Pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie, sentinţa recurată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A. împotriva sentinţei civile nr. 439 din 21 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecarea aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 909/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 911/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
