ICCJ. Decizia nr. 916/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 916/2008
Dosar nr. 1246/36/2007
Şedinţa publică de la 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 707/CA din 11 octombrie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de M.A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap Pentru Adulţi şi Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi de pe lângă Consiliul Judeţean Constanţa, a anulat decizia din 26 februarie 2007 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Pentru Adulţi din cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi certificatul din 11 ianuarie 2007 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi a obligat pârâtele la plata drepturilor legale conform Legii nr. 519/2002 şi nr. 343/2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în anul 1978 contestatorul a fost victima unui grav accident de muncă, în urma căruia acesta suferit multiple fracturi dar şi un traumatism cranian care în timp a dus la afectarea vorbirii şi la o hemipareză dr. spastică fiind încadrat la gradul II de invaliditate.
Gradul de invaliditate a fost menţinut prin deciziile emise anual până în anul 2007 când prin decizia atacată s-a stabilit că reclamantul nu mai prezintă nici un handicap, nemaiîncadrându-se în criteriile Ordinului nr. 726/2002 al ministrului sănătăţii şi familiei.
Instanţa a constatat că potrivit actelor medicale depuse la dosar, afecţiunea contestatorului se încadrează în criteriile ordinului mai sus menţionat, rezultând cauza accidentului vascular care a dus la dobândirea gradului II de handicap şi anume traumatismul cranian suferit în anul 1979, confirmat de actele medicale precum şi de certificatele de stabilire a gradului de handicap.
A concluzionat instanţa de fond că actele contestate sunt nelegale şi că în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 84 şi art. 6 lit. h) din Legea nr. 448/2006 se impune anularea lor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap.
Invocând dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., recurenta a arătat că actele medicale, istoricul medical al intimatului-reclamant au fost greşit interpretate de prima instanţă, în realitate neexistând o legătură directă sau deductibilă de cauzalitate între accidentul de muncă din anul 1978 soldat cu un politraumatism şi accidentul vascular cerebral hemoragic din anul 2000. În opinia recurentei acest din urma episod medical nu s-a petrecut anterior calităţii de asigurat, fiind vorba de o boală contractată în timpul activităţii profesionale ceea ce exclude aplicarea criteriului medical prevăzut la Capitolul II pct. 1 lit. b) din Ordinul nr. 762/2002.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap (care nu a fost parte în proces) şi excepţia nulităţii recursului întrucât aceasta nu a motivat în drept, neindicându-se motivele de nelegalitate pentru care se solicită modificarea/casarea hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Constanţa. Pe fond, intimatul a precizat că soluţia este corectă şi susţinută de Ordinul nr. 762/2002 care nu a fost abrogat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., verificând excepţiile mai înainte arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că acestea nu sunt întemeiate şi vor fi respinse.
Calea de atac a fost exercitată de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, în virtutea art. 8 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi a art. 33 din Anexa I la Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 245 din 14 septembrie 2005 emis de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
În privinţa neindicării motivului de nelegalitate, într-adevăr recurenta nu a precizat clar motivul pentru care a promovat calea de atac, neindicând în concret textul legal apreciat ca fiind aplicabil, însă în speţă este operabil art. 3041 C. proc. civ. în virtutea căruia instanţa de recurs este datoare a analiza cauza sub toate aspectele.
Din modul în care a fost expusă critica adusă sentinţei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin prisma căruia se va examina pricina.
Se va respinge, aşadar, ca neîntemeiată şi excepţia nulităţii recursului invocată de intimat.
În acest context, examinând cauza în raport de probatoriul existent şi de normele legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat.
Judecătorul fondului a stabilit în mod just situaţia de fapt rezultată din actele medicale ce-l privesc pe reclamant şi a făcut o corectă interpretare şi aplicare a pct. 6 din Criteriile medico- psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială, aprobate prin Ordinul nr. 726 emis la 1 octombrie 2002 de Ministrul Sănătăţii şi Familiei – în vigoare şi la acest moment.
Succesiv, până în anul 2007 când s-a emis certificatul de încadrare în grad de handicap din 11 ianuarie 2007, în baza aceloraşi criterii menţionate mai înainte, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Constanţa a decis că afecţiunile lui M.A. se încadrează în cod handicap 6 – gradul II de handicap – faţă de diagnosticul clinic hemipareză dr. spastică sechele hematom intraparenchimatos emisfer stg., deficienţă globală accentuată, fiind încadrat în gradul II de invaliditate.
Din actele medicale a rezultat fără dubiu că deficienţa neurologică a reclamantului s-a datorat accidentului vascular cerebral (A.V.C.) suferit în anul 1985 şi nu în anul 2000 cum greşit reţine recurenta, demonstrând astfel legătura de cauzalitate despre inexistenţa căreia se aminteşte prin cererea de recurs şi cu care se justifică emiterea celor două acte administrative contestate de intimatul-reclamant în faţa instanţei de contencios administrativ.
În temeiul art. 1 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată s-a constatat nelegalitatea măsurii de neîncadrare a reclamantului în grad de handicap (şi stabilirea codului boală I 63/G 83 pentru afecţiunile menţionate deja) şi au fost anulate actele administrative în discuţie, cu obligarea în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a autorităţilor emitente la plata drepturilor conferite de Legea nr. 519/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 102/1999 şi de Legea nr. 448/2006.
Pentru cele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ. cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, împotriva sentinţei civile nr. 707/CA din 11 octombrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 915/2008. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 918/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
