ICCJ. Decizia nr. 918/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 918/2008
Dosar nr. 1471/42/2007
Şedinţa publică de la 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 374/CA/2005 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta I.A., a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova să se dispună, anularea procesului verbal încheiat la 3 septembrie 2004, de pârâtă, precum şi suspendarea executării acestuia până la judecarea irevocabilă şi definitivă a cererii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în anul 2001 Consiliul Local al comunei R. a achiziţionat un teren, în vederea edificării unui nou sediu pentru primărie şi a organizat o licitaţie în acest sens, câştigată de SC D.I. SRL, însă în caietul de sarcini, din eroare, nu au fost cuprinse şi cheltuielile de demolare a construcţiei existente pe terenul cumpărat, motiv pentru care s-a încheiat act adiţional la contractul iniţial, suma totală a lucrărilor ajungând la 3.579.816.937 ROL.
La 2 noiembrie 2004 reclamanta a primit o somaţie şi un titlu executoriu din care rezulta că, împotriva sa s-a pornit executarea silită pentru suma de 170.441.862 ROL, reprezentând prejudiciu adus consiliului local respectiv 1/2 din cheltuielile de demolare, plătite în mod nelegal constructorului, fiind înştiinţată şi despre faptul că au fost sesizate şi organele de cercetare penala ale I.J.P. Prahova.
D.G.F.P. Prahova, fiind legal citată, a solicitat introducerea în cauză a Primăriei R. şi a Consiliului Local al comunei R., întrucât procesul verbal contestat a fost efectuat ca urmare a sesizării acestei instituţii, care a suferit prejudiciul constatat de organul de control fiscal.
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr. 1115 din 11 aprilie 2004, a admis excepţia de necompetentă materială invocată de reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, care, la rândul său s-a declarat necompetentă material, prin sentinţa nr. 134 din 19 septembrie 2004, iar în rezolvarea conflictului de competenţă în sensul art. 20, 22 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 5628 din 23 noiembrie 2005, a stabilit competenta de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Curtea de Apel Ploieşti prin sentinţa nr. 240 din 28 noiembrie 2006 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a admis excepţia tardivităţii acţiunii şi a respins ca tardivă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 2675 din 24 septembrie 2007 a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând că în mod greşit s-a reţinut tardivitatea acesteia.
Prin sentinţa nr. 129 din 13 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta I.A. şi a anulat procesul verbal din 3 septembrie 2004 în ceea ce o priveşte pe reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantei i s-a imputat suma de 170.441.862 ROL, ce ar fi reprezentat prejudiciu adus bugetului local, în cotă de 1/2 din totalul sumei de 340.883.724 ROL, compusă din 250.000.000 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de demolare şi 80.167.135 ROL dobânzi şi penalităţi calculate la suma plătită.
A mai reţinut că suma de 250.000.000 ROL a reprezentat avans pentru executarea lucrărilor de demolare, despre care organele de control au susţinut că nu au fost executate de SC D.I. SRL, ci de beneficiari ai Legii nr. 416/2001 care au domiciliul în comuna R.
A constatat prima instanţă că din ordonanţa emisă la data de 28 iunie 2006 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti reiese că din cercetările efectuate nu rezultă că alte persoane au executat demolarea, iar în adresa Primăriei R. din 27 octombrie 2004 semnată de contabila T.M.D. şi asistentul social S.S. se menţionează că din evidenţele departamentului de asistenţă socială nici una dintre persoanele beneficiare de ajutor social nu a participat la demolarea imobilului.
În această situaţie, s-a considerat că nu există un prejudiciu creat în fondurile publice ale comunei.
S-a mai constatat de către instanţa de fond că reclamanta, în calitate de contabil, a virat suma de 250.000.000 ROL cu titlu de avans la 2 aprilie 2003 pentru ca societatea constructor să înceapă lucrările de construire în lunile aprilie şi mai 2003, iar ulterior, la 7 aprilie 2003, s-a încheiat actul adiţional la contractul iniţial pentru executarea lucrărilor de demolare a construcţiei deja existente pe terenul cumpărat, rezultând deci că avansul în sumă de 250.000.000 ROL a fost achitat pentru începerea lucrărilor de şantier şi nu ca o plată a unor lucrări de demolare deja executate.
A concluzionat instanţa de fond că în cauză nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., astfel încât procesul verbal din 3 septembrie 2004 este nelegal.
Împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel au formulat recurs în termen legal pârâţii Primăria R., prin primarul C.M. şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova, prin care s-a solicitat, de către prima recurentă, admiterea căii de atac şi modificarea sentinţei date de instanţa de fond în sensul respingerii contestaţiei formulate de reclamanta I.A. şi a menţinerii ca legal şi temeinic a procesului verbal de control încheiat la data de 3 septembrie 2004 de organele de control din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Prahova, şi, de către cel de-al doilea recurent, admiterea căii de atac şi modificarea în parte a sentinţei recurate în sensul înlăturării obligării acestui recurent la plata cheltuielilor de judecată şi a obligării numai a Primăriei R. la plata acestor cheltuieli suportate de reclamanta I.A.
A învederat recurenta Primăria comunei R., prin motivele de recurs, că instanţa de fond a dat o interpretare greşită actului dedus judecaţii, şi anume procesul verbal de control încheiat la data de 03 septembrie 2004 de organele de control din cadrul compartimentului de inspecţie al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Prahova, schimbând înţelesul înscrisului menţionat.
Astfel, organele de control, din cadrul compartimentului de inspecţie al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Prahova, au verificat legalitatea operaţiilor de construire a noului sediu al Primăriei R., constatând următoarele:
- la data de 26 februarie 2003 urmare licitaţiei efectuate şi a procesului verbal de selecţie oferte încheiat la data de 28 ianuarie 2003, între Primăria R. şi SC D.I. SRL se încheie contractul din 26 februarie 2003, cu o valoare a lucrărilor în suma de 324.000 RON (fără TVA).
- la data de 07 aprilie 2003 între aceleaşi părţi se încheie actul adiţional la contractul din 26 februarie 2003, prin care se suplimentează valoarea contractului cu suma totala de 33.981.693,7 ROL, reprezentând contravaloare lucrări de demolare clădire existenta, plus lucrări determinate de surparea malurilor datorita precipitaţiilor. Organele de control au constatat ca aceste lucrări suplimentare de demolare nu erau prinse in caietul de sarcini şi nici in oferta prezentata pentru participarea la licitaţie.
Mai mult decât atât, lucrările de demolare a clădirii situate pe terenul unde se construieşte noul sediu, au fost executate de diverse persoane cu domiciliul in comuna R., care beneficiază de prevederile Legii nr. 416/2001, dovadă în acest sens fiind declaraţiile de la diverse persoane care au lucrat efectiv la demolarea clădirii vechi.
Instanţa de fond în mod eronat a reţinut faptul că numita I.A. nu ar fi produs prejudiciu în fondurile publice ale comunei, în condiţiile în care nu a motivat în nici un fel hotărârea cu privire la faptul că lucrările de demolare, deşi nu au fost efectuate de către SC D.I. SRL, totuşi ele au fost plătite, contestatoarea semnând ordinul de plată în acest sens.
De altfel, la dosarul cauzei se afla şi un raport de expertiză contabilă efectuată în faza de cercetare penală a contestatoarei, înscris din cuprinsul căruia rezulta faptul că „lucrările privind demolarea clădirii existente şi respectiv surparea malurilor datorită precipitaţiilor, în sumă totală de 339.816.937 ROL fără TVA, cu care s-a suplimentat contractul din 26 februarie 2003, nu au la bază aprobarea legală";.
Cât priveşte recursul formulat de, s-a arătat că este nelegală partea din hotărârea atacată prin care s-a dispus obligarea instituţiei recurente la plata cheltuielilor de judecată, întrucât organele de control au fost induse in eroare, in mod voit, de reprezentanţii primăriei Râfov, fapt ce a condus la înserarea în procesul verbal din 03 septembrie 2004, a unor constatări eronate.
În aceste condiţii, s-a apreciat că in mod eronat instanţa de fond a hotărât ca plata cheltuielilor de judecata să cada în sarcina Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Prahova. În mod corect, s-a precizat, la plata cheltuielilor de judecata trebuia obligată Primăria R., întrucât datorită informaţiilor eronate furnizate de reprezentanţii acestora a fost întocmit procesul verbal de control din 03 septembrie 2004.
Recursurile sunt nefondate.
Prin procesul verbal din 3 septembrie 2004 încheiat de inspectori ai Compartimentului de Inspecţie din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Prahova s-a reţinut, cât priveşte suplimentarea valorii contractului de construire a noului sediu al primăriei R. cu suma de 218.584.865 ROL reprezentând valoarea lucrărilor de demolare a clădirii existente pe terenul achiziţionat în scopul construcţii sediului în discuţie, că lucrările de demolare a clădirii nu au fost executate de către societatea SC D.I. SRL şi de către beneficiari ai Legii nr. 416/2001 cu domiciliul în comuna R., că valoarea totală de 260.115.989 ROL (218.584.865 ROL + TVA) încasată de societatea constructoare constituie prejudiciu pe seama fondurilor bugetului local, împreună cu dobânzile aferente de 80.767.735 ROL, şi că persoanele răspunzătoare de acest prejudiciu sunt M.Ş., primar al comunei R. până în iunie 2004 şi I.A., contabil până în luna aprilie 200, care au dispus efectuarea viramentelor respective.
Actul de control sus menţionat este, cum corect a apreciat prima instanţă, nelegal, fiind probat în cauză că prin ordonanţa din data de 28 iunie 2006 dată în Dosarul nr. 6130/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.Ş., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., constând în alocarea sumei de 218.584.865 ROL societăţii comerciale SC D.I. SRL Ploieşti pentru demolarea unei construcţii.
S-a reţinut, prin ordonanţa procurorului, că părţile în contractul iniţial de execuţie şi în actul adiţional la acesta şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale, că nici una din persoanele beneficiare de ajutor social nu au participat la demolarea imobilului şi că în această situaţie nu există un prejudiciu în fondurile publice ale comunei R. De asemenea, s-a precizat că încheierea actului adiţional la contract fără aprobarea consiliului local nu reprezintă o faptă penală şi că nu se poate afirma că prin decizia de a semna actul adiţional de demolare a imobilului de pe terenul pentru care consiliul local aprobase construirea unui sediu nou al primăriei învinuitul a îndeplinit un act defectuos şi prin aceasta s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Primăriei R. În fine, cât o priveşte pe intimata reclamantă I.A., s-a precizat prin ordonanţa menţionată că nu s-a probat că aceasta ar fi comis fapte penale până în anul 2004, pe întreaga perioadă când a îndeplinit funcţia de contabil la Primăria R.
Pe cale de consecinţă, în condiţiile admiterii acţiunii reclamantei şi anulării, în partea referitoare la intimata I.A., a procesului verbal de control din data de 3 septembrie 2004, instanţa de fond a dispus, cu respectarea prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea calităţii organului de control de emitent al actului administrativ atacat şi a culpei procesuale a acestuia, obligarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Prahova la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.004,70 RON reprezentând cheltuieli de judecată suportate de reclamantă.
Aşa fiind, constatând că motivele de recurs invocate de recurente nu sunt întemeiate şi să hotărârea atacată este legală şi temeinică, se va dispune, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova şi de Primăria comunei R. judeţul Prahova împotriva sentinţei civile nr. 129 din 13 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ.
Recurentele vor fi obligate, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata în favoarea intimatei reclamante I.A. a sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova şi Primăria comunei R., judeţul Prahova, împotriva sentinţei civile nr. 129 din 13 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondate.
Obligă recurentele la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli e judecată în favoarea intimatei I.A.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 916/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 922/2008. Contencios → |
|---|
