ICCJ. Decizia nr. 922/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 922/2008
Dosar nr. 438/1/2008
Şedinţa publică de la 6 martie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 380 din 2 noiembrie 2006, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta L.A., împotriva sentinţei comerciale nr. 248 din 17 martie 2006 a Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ, după ce prin încheierea din 31 august 2006 a Curţii de Apel Galaţi, s-a admis în parte cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, stabilindu-se în sarcina recurentei-reclamante o taxă judiciară de timbru de 4 RON şi timbru judiciar de 0,15 RON.
A constatat Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, că deşi prin încheierea de şedinţă din 12 octombrie 2006, recurenta-reclamantă a fost citată cu menţiunea achitării diferenţei de 2 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.
Împotriva încheierii din 31 august 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs L.A., care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 2105 din 19 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei decizii, recurenta L.A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (2) şi ale art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Contestaţia este inadmisibilă.
Analizând motivele invocate de contestatoare, prin raportare la dispoziţiile legale care reglementează această cale extraordinară de atac, Înalta Curte constată inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, pentru următoarele argumente:
1. Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului";.
Prin urmare condiţiile de admisibilitate a contestaţiei în anulare obişnuită sunt în număr de două şi anume: hotărârea care se atacă să fie irevocabilă şi motivul contestaţiei să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., invocat de contestatoare, contestaţia în anulare obişnuită poate fi exercitată împotriva oricăror hotărâri judecătoreşti irevocabile, când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
În primul rând ipoteza textului menţionat are în vedere situaţia în care hotărârea irevocabilă care se atacă a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material sau teritorial (în cazul existenţei unei competenţe teritoriale exclusive). Or, în speţă, contestatoarea invocă o altă situaţie juridică şi anume aceea că Înalta Curte a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neputându-se încadra în nici unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege de contestaţie în anulare.
2. Referitor la motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. textul legal prevede „in terminis";, ca şi condiţie de admisibilitate a contestaţiei în anulare specială, că pot constitui obiect al acesteia numai hotărârile instanţelor de recurs care sunt rezultatul unei greşeli materiale.
Noţiunea de „greşeală materială";, în accepţiunea textului menţionat, printr-o interpretare logico-gramaticală, trebuie înţeleasă ca o eroare materială evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi nu trebuie interpretată extensiv, în sensul că ar cuprinde şi „greşeli de judecată";, respectiv de apreciere a probelor sau de stabilire a situaţiei de fapt.
Din considerentele deciziei atacate rezultă, cu certitudine, că instanţa de recurs nu a făcut decât aplicarea corectă a dispoziţiilor procedurale prevăzute de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 în materia soluţionării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru. Astfel, nu se poate reţine drept „greşeală materială";, situaţia că Înalta Curte a constatat că încheierea prin care se soluţionează, în camera de consiliu, cererea de reexaminare a taxei de timbru are caracter irevocabil şi prin urmare recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil.
În concluzie, faţă de considerentele prezentate, se constată că în cauză nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate prevăzute în art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. astfel încât, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de L.A., împotriva deciziei nr. 2105 din 19 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 918/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 923/2008. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
