ICCJ. Decizia nr. 941/2008. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 941/2008
Dosar nr. 1123/2/2007
Şedinţa publică de la 7 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 februarie 2007, reclamanta F.S.Î. a solicitat să fie obligat pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării să emită un ordin prin care să stabilească dreptul personalului didactic auxiliar – bibliotecar, documentarist, redactor – la un spor de 15% din salariul de bază, conform prevederilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002 a bibliotecilor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că răspunsul pârâtului, comunicat prin adresa din anul 2007, în sensul că bibliotecarilor din unităţile din învăţământ nu le sunt aplicabile prevederile art. 51 din Legea nr. 334/2002 este nejustificat, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 şi nelegal în raport de dispoziţiile art. 146 din Legea nr. 128/1997 şi art. 10 din Legea nr. 334/2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1352 din 23 mai 2007 a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că sporul de până la 15% din salariul de bază se acordă pentru condiţii periculoase şi vătămătoare.
S-a mai reţinut că pârâtul a reglementat cadrul normativ de acordare a sporului pentru condiţii periculoase şi vătămătoare, inclusiv pentru bibliotecarii din învăţământ, prin Ordinul nr. 3541/2006, publicat în M. Of. nr. 351/2006, împrejurare în raport de care solicitarea reclamantei este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta F.S.L.Î., invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 3041 din acelaşi Cod.
Recurenta susţine că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit atât Legea nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi Legea nr. 128/1997, modificată şi completată şi nu a argumentat, nici în fapt şi nici în drept „respingerea unora dintre susţinerile federaţiei”.
Referitor la sporul acordat pentru condiţii vătămătoare şi periculoase menţionat în Ordinul nr. 3541/2006 emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, recurenta susţine că acesta nu echivalează cu sporul consacrat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, astfel că nu se poate considera că intimatul a asigurat cadrul normativ corespunzător. Prin întâmpinarea formulată, intimatul M.E.C.T. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare este prevăzut de legislaţia specifică învăţământului, aplicabilă şi celor care îndeplinesc funcţii didactice auxiliare, adică bibliotecarilor, documentariştilor şi redactorilor, membri ai F.S.L.Î.
La data de 09 ianuarie 2008 în cauza de faţă s-a formulat o cerere de intervenţie accesorie pentru recurentă de către F.S.Î. „S.H.”, solicitându-se admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul obligării M.E.C.T. să emită un ordin normativ prin care să se stabilească dreptul personalului didactic auxiliar care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de a beneficia de sporul în discuţie.
Au fost reiterate motivele de recurs, accentuându-se faptul că la instanţele specializate în litigii de muncă s-au câştigat procesele pornite de către organizaţiile membre ale federaţiei din teritoriu, având acelaşi obiect.
La termenul de astăzi, după cum s-a expus în practicaua prezentei decizii, cererea de intervenţie a fost încuviinţată în principiu.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor expuse, a apărării din întâmpinare, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Demersul judiciar al recurentei-reclamante are ca finalitate obligarea intimatului-pârât la emiterea unui act normativ prin care să se stabilească dreptul personalului didactic auxiliar indicat (bibliotecar, documentarist, redactor) de a beneficia de sporul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002 a bibliotecilor (republicată, modificată şi completată).
Art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002 stabileşte că „personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecţii care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil, laboratoare de restaurare şi conservare a cărţii sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni şi în orfelinate, beneficiază, pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta”.
Reţinând că prin emiterea Ordinului nr. 3541 din 04 aprilie 2006, publicat în M. Of. nr. 351/19.04.2006, intimatul-pârât a asigurat cadrul normativ adecvat pentru salarizarea personalului didactic auxiliar, cu respectarea reglementărilor specifice, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Într-adevăr, în Anexa nr. 3 a Ordinului menţionat se află Metodologia de calcul a drepturilor salariale care se acordă personalului didactic auxiliar cuprins în Anexele nr. 3a şi nr. 3b la O.G. nr. 4/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda în 2006 personalului didactic din unităţile şi instituţiile de învăţământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997.
În art. 6 din această anexă s-a prevăzut că: „sporurile pentru locurile şi condiţiile specifice în care se desfăşoară activitatea personalului didactic auxiliar... se calculează în conformitate cu prevederile legislative specifice, prin aplicarea procentelor corespunzătoare la salariul de bază (...), pentru timpul efectiv de desfăşurare a activităţii didactice în acele condiţii”.
Or, sintagma „prevederi legislative specifice” trebuie să includă reglementarea pe care şi-a fundamentat acţiunea F.S.L.Î., cuprinsă în art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002 a bibliotecilor, republicată, modificată şi completată , care se aplică personalului din bibliotecile şcolare, dacă ipoteza avută în vedere de legiuitor este îndeplinită.
Prin urmare instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente cuprinse atât în Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, modificată şi completată, cât şi în Legea nr. 334/2002, republicată, modificată şi completată, stabilind că personalului didactic auxiliar în numele căruia acţionează recurenta-reclamantă F.S.L.Î. i s-au reglementat drepturile salariale, inclusiv prin emiterea actului administrativ normativ indicat, nemaifiind necesară o nouă reglementare care să vizeze numai sporul în discuţie.
Cât priveşte practica judiciară invocată, Înalta Curte constată că soluţiile pronunţate de instanţele specializate în conflicte de muncă, nu vin în contradicţie cu cea examinată în cadrul recursului de faţă. Curtea de Apel Bucureşti nu a stabilit, cum din eroare consideră intervenienta accesorie, că personalul didactic auxiliar nu are dreptul la sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, ci, dimpotrivă, că nu se mai impune emiterea unui nou act normativ care să prevadă sporul respectiv, când acesta deja există.
În fine, recurenta a invocat ca motiv de recurs şi nemotivarea sentinţei, indicând dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Acest motiv este generic, întrucât recurenta nu indică sub ce aspect consideră deficitară motivarea.
Dimpotrivă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată este motivată corespunzător, în acord cu dispoziţiile art. 261 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi având în vedere natura accesorie a cererii de intervenţie formulate potrivit art. 49 alin. (3) C. proc. civ. se vor respinge atât recursul cât şi cererea de intervenţie, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta F.S.L.Î. împotriva sentinţei civile nr. 1352 din 23 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de F.S.Î. „S.H.”, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 939/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 942/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
