ICCJ. Decizia nr. 946/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 946/2008
Dosar nr. 1423/33/2007
Şedinţa publică de la 7 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22 august 2007, reclamantul S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 21826 din 9 iulie 2007 prin care i s-a respins cererea pentru recunoaşterea calităţii de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 465 din 4 octombrie 2007, a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că motivul părăsirii domiciliului nu a fost persecuţia etnică, ci refuzul tatălui reclamantului de a se încorpora în armata română.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul S.A., susţinând că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea greşită a legii.
Recurentul a arătat că din declaraţiile autentice ale martorilor care concordă cu situaţia istorică locală şi naţională rezultă că şi-a părăsit domiciliul, împreună cu familia, pentru a nu le fi puse vieţile în pericol.
În ceea ce priveşte interogatoriul luat de instanţă, recurentul a susţinut că inadvertenţele conţinute de acesta se datorează vârstei sale înaintate şi accidentului vascular cerebral suferit.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Rezultă aşadar, condiţia esenţială a acordării drepturilor prevăzute de legea precizată şi anume persecuţia etnică.
Or, potrivit răspunsului la interogatoriul luat de instanţă, în baza dispoziţiilor art. 218 şi urm. C. proc. civ., recurentul–reclamant a arătat că motivul refugiului l-a reprezentat ordinul de încorporare pe care tatăl său l-a primit şi refuzul acestuia de a se încorpora în armata română.
Cu aceeaşi ocazie, reclamantul a precizat că nu au suferit vreo persecuţie, nu au fost oprimaţi de legionari, ci dimpotrivă, primarul – care era legionar i-a ajutat să plece cu carul în Ungaria.
Astfel, văzând răspunsurile date de reclamant la interogatoriu, precizările făcute, instanţa de fond a reţinut corect că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor instituite de această lege.
Se constată, aşadar, că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.A. împotriva sentinţei civile nr. 465 din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 944/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 947/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
