ICCJ. Decizia nr. 936/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 936/2008
Dosar nr. 4078/2/2007
Şedinţa publică de la 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C.M.M. SRL a chemat în judecată Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi C.A.S. Argeş şi a solicitat anularea notificării din anul 2007 emisă de C.A.S. Argeş, a adresei din anul 2007 emisă de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, anularea măsurii rezilierii de drept a contractului de furnizare din anul 2007, menţinerea valabilităţii contractului şi continuarea derulării acestuia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar C.A.S. Argeş a fost invocată excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2123 din 12 septembrie 2007, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Piteşti.
În considerentele sentinţei au fost invocate prevederile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate sunt de natură civilă.
A mai fost invocat şi faptul că, în litigiile dintre aceleaşi părţi privind contractul de servicii medicale, instanţele judecătoreşti s-au pronunţat deja în sensul că litigiile sunt de natură civilă şi competenţa soluţionării litigiilor aparţine Judecătoriei Piteşti.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, ca fiind instanţă competentă.
Primul motiv de recurs invocat a fost acela că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 246 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. care prevăd că reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal, în şedinţă, fie prin cerere scrisă şi că renunţarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel, iar reclamanta a trimis prin poştă la Curtea de Apel Bucureşti, cerere scrisă prin care a renunţat la judecată la data de 6 august 2007, cerere primită la 7 august 2007, dar nu s-a luat act de renunţare la judecată.
Al doilea motiv de recurs invocat este acela că notificarea din 23 aprilie 2007 emisă de Casa Naţională de Sănătate către Casa Judeţeană de Sănătate are regimul juridic al unui act juridic administrativ, astfel cum este definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată şi completată de Legea nr. 262/2007, iar faptul că prin această notificare s-a dispus rezilierea contractului încheiat între reclamantă şi Casa Judeţeană de Sănătate nu schimbă natura juridică a actului administrativ.
Se consideră că notificările din 23 aprilie 2007 şi din 24 ianuarie 2007 sunt acte administrative emise de autorităţile publice şi competenţa de soluţionare aparţine Curţii de Apel, ca instanţă de contencios administrativ şi nu Judecătoriei Piteşti.
Se impune că, dacă se aprecia că numai capetele 2 şi 3 din cererea de chemare în judecată sunt de natură civilă, să fie disjunse şi trimise la Tribunalul Argeş, secţia comercială.
Au fost depuse la dosar o serie de hotărâri judecătoreşti referitoare la litigiile dintre aceleaşi părţi.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză şi ţinând seama de susţinerile reclamantei potrivit cărora renunţă la primul motiv de recurs ce viza aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Între reclamanta SC C.M.M. SRL şi C.A.S. a fost încheiat contractul de furnizare din anul 2007 de servicii medicale în asistenţa medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice, iar litigiul în prezenta cauză vizează anularea măsurii de reziliere, notificată de C.A.S. Argeş în baza unei adrese emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi menţinerea valabilităţii contractului şi continuarea derulării acestuia.
S-a solicitat anularea atât a notificării emise de C.A.S. Argeş, cât şi adresei emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, dar şi anularea măsurii de reziliere.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi pronunţată în conformitate cu prevederile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii potrivit cărora relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate sunt de natură civilă, se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual.
Prin acest text s-a instituit o normă specială faţă de prevederile Legii nr. 554/2004 care, în art. 1 alin. (2) lit. c) prevede că sunt asimilate actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect prestarea serviciilor publice.
Dispoziţiile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 prevăd natura civilă a relaţiilor privind furnizarea de servicii medicale, relaţii între furnizori şi casele de asigurări de sănătate.
Nu pot fi reţinute susţinerile din recurs potrivit cărora, în cazul declinării, se impune ca aceasta să fie făcută în favoarea Tribunalului Argeş, secţia comercială, pentru că, chiar dacă, în sensul larg al noţiunii, dreptul comercial este o ramură a dreptului civil, nu se poate pune semnul egalităţii între dreptul privat şi dreptul civil.
Pentru că textul de lege amintit face referire la „natura civilă” nu se poate interpreta că instanţa competentă ar putea fi secţia comercială, dacă furnizorul de servicii medicale ar fi un comerciant şi aceasta pentru că, mai întâi, legea prevede clar natura civilă a relaţiilor dintre părţi. În al doilea rând, dacă legea ar fi dorit să instituie competenţă alternativă, ar fi indicat şi natura comercială a relaţiilor, în cazul în care furnizorul era un comerciant, pentru că se ştie că în materie de furnizare de servicii, potrivit art. 15 din O.G. nr. 124/1998, pot fi prestate servicii medicale şi de unităţile medico-sanitare cu personalitate juridică, care se înfiinţează potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990.
Ori, dacă legea nu distinge, nici cel care o interpretează nu poate să stabilească altceva decât ceea ce legea prevede expres, în speţă, natura civilă a relaţiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate.
Ar trebui remarcat şi faptul că reclamanta a avut înregistrate cereri pe rolul secţiei comerciale a Tribunalului Argeş, în legătură cu acelaşi litigiu şi care au fost declinate în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei potrivit cărora notificarea din 23 aprilie 2007 emisă de C.A.S. şi din 24 ianuarie 2007 emisă de Casa Judeţeană de Sănătate Argeş ar avea caracterul unui act administrativ pentru că acestea nu îndeplinesc cerinţele stabilite de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii.
Aşa cum am arătat anterior, legea specială a stabilit că relaţiile privind furnizarea de servicii medicale sunt de natură civilă, care presupun poziţia de egalitate a părţilor, iar actele emise în legătură cu aceste contracte sunt şi ele de natură civilă.
De altfel, în conformitate cu art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
De aceea, va fi respins recursul declarat ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.
După înregistrarea dosarului la Judecătoria Piteşti, în cazul în care se va mai impune, va putea fi analizată excepţia de litispendenţă invocată de C.A.S., mai ales că, odată cu concluziile scrise a fost depusă copia sentinţei nr. 111/F-C/21 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 606/46/2007, sentinţa care este definitivă dar nu şi irevocabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.M.M. SRL Piteşti împotriva sentinţei civile nr. 2123 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 933/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 937/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
