ICCJ. Decizia nr. 943/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 943/2008
Dosar nr. 1093/33/2007
Şedinţa publică de la 7 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 iunie 2007, reclamantul T.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16428 din 21 mai 2007 prin care i s-a respins cererea pentru recunoaşterea calităţii de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 495 din 18 octombrie 2007, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1940-15 octombrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în speţă, s-a dovedit situaţia de refugiat a reclamantului care a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu şi a suferit prejudicii în urma refugierii forţate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut că, decizia comisiei are la bază realităţile revelate în urma cercetărilor efectuate de poliţie în privinţa martorilor care au atestat calitatea de refugiat unor persoane, fără a cunoaşte situaţia reală.
Pe de altă parte, a mai susţinut recurenta că şi persoanele care au solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, neputând face dovada calităţii de refugiat cu acte oficiale, au acceptat depoziţiile notariale ale unor persoane care nu le cunoşteau situaţia exactă.
S-a susţinut de asemenea, că instanţa de fond a greşit acordarea drepturilor de la data 1 noiembrie 2004, când obiectul procesului îl poate constitui doar eventuala anulare a hotărârii din 2007 şi nu acordarea de două ori a îndemnizaţiei deja plătite.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate, conform dispoziţiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.
În cauză, s-a făcut dovada în condiţiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că intimatul–reclamant împreună cu mama sa au fost obligaţi să se refugieze din localitatea B. în C., datorită persecuţiilor etnice exercitate asupra populaţiei din zonă.
Astfel, considerând incomplete declaraţiile martorilor date în faţa notarului public, instanţa de fond a procedat, în virtutea principiului nemijlocirii, la audierea martorului D.I. care este, la rândul său, beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În ceea ce priveşte data de la care instanţa a acordat reclamantului drepturile băneşti prevăzute de lege, constată că aceasta a fost stabilită corect în condiţiile în care prin hotărârea nr. 16428 din 21 mai 2007 Casa Judeţeană de Pensii Cluj a anulat hotărârea nr. 16428 din 1 martie 2005 emisă urmare cererii intimatului–reclamant înregistrată la 27 octombrie 2004.
În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 495 din 18 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 942/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 944/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
