ICCJ. Decizia nr. 947/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 947/2008
Dosar nr. 972/35/2007
Şedinţa publică de la 7 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 iunie 2007, reclamanta P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 10229 din 27 aprilie 2007 şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 25 septembrie 1942–martie 1945.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 181/CA din 29 octombrie 2007, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pe perioada 25 septembrie 1942–martie 1945.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, din probele administrate, rezultă că reclamanta are calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, copiii născuţi în refugiu dobândind acelaşi statut ca şi părinţii lor.
S-a mai reţinut, de asemenea, că nu există contradicţie între actele oficiale şi declaraţiile martorilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor susţinând că reclamanta nu a făcut dovada unei persecuţii etnice şi nici a situaţiei de strămutare sau de refugiu în altă localitate decât cea de domiciliu.
S-a mai susţinut, totodată, că există contradicţii între actele oficiale, din care rezultă că numai tatăl reclamantei a avut calitatea de refugiat şi declaraţiile martorilor.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a Ordonanţei, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, în mod corect instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi are acelaşi statut ca aceştia, întrucât a suferit aceleaşi privaţiuni, efectele strămutării răsfrângându-se şi asupra sa.
Legea nr. 189/2000 are ca scop să ofere o reparaţie tuturor persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, fără a face distincţie în funcţie de data naşterii lor, astfel încât copiii născuţi în localitatea de refugiu sau de strămutare au acelaşi regim juridic ca şi părinţi lor.
Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000 rezultă din probele administrate în cauză respectiv: declaraţiile martorilor T.L. şi M.L., copie-extras din Registrul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria, eliberat de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Arhivele Naţionale şi acte de stare civilă.
Din examinarea probelor aflate la dosar se constată că nu există contradicţii între acestea, că declaraţiile martorilor coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă şi copia–extras din Registrul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria fac dovada faptului că reclamanta s-a născut în localitatea de refugiu a părinţilor săi – F.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul este nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 181/CA din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 946/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 948/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|