ICCJ. Decizia nr. 1009/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1009/2009
Dosar nr. 516/54/2008
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 ianuarie 2008, reclamanta T.M.M. a solicitat, în contradictoriu cu Uniunea Naţională a Notarilor Publici, Camera Notarilor Publici Craiova şi Ministerul Justiţiei, să se constate că perioada 2 septembrie 2004 – 1 mai 2007 constituie vechime în muncă juridică, specialitatea notar public şi să fie obligaţi în solidar pârâţii la daune materiale pentru această perioadă avându-se în vedere veniturile brute medii lunare realizate de notarii publici din municipiul Craiova, daune actualizate în fiecare lună până la plata sumei respective.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 108/2006 a Curţii de Apel Craiova, irevocabilă prin Decizia nr. 522 din 14 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pârâţii au fost obligaţi la îndeplinirea formalităţilor prevăzute de lege pentru numirea reclamantei ca notar public în Craiova şi că, urmare a acestei hotărâri, a formulat prezenta acţiune, întrucât pârâtele au refuzat numirea sa ca notar public în municipiul Craiova.
Prin sentinţa civilă nr. 135/2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă reţinându-se în esenţă că în perioada precizată reclamanta nu a exercitat funcţia de notar public, deşi avusese posibilitatea să opteze pentru unul dintre cele 11 posturi care erau vacante la data promovării concursului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamanta.
În motivarea recursului s-a arătat: că instanţa, deşi a încuviinţat proba cu înscrisuri, respectiv emiterea unei adrese către Camera Notarilor Publici Craiova, pentru a se comunica venitul mediu brut lunar realizat de notarii publici din Craiova în perioada 2 septembrie 2004 – 1 mai 2007 conform încheierii din data de 7 aprilie 2008, ulterior, la data de 26 mai 2008, instanţa a respins aceeaşi probă considerând-o neutilă cauzei; că instanţa a apreciat greşit că perioada 2 septembrie 2004 – 1 mai 2007 nu reprezintă vechime în muncă; că, faţă de hotărârea irevocabilă invocată nu avea obligaţia să opteze pentru vreunul din posturile vacante prevăzute în Ordinul M.J. nr. 1662/C/2004.
Oral, în faţa instanţei, recurenta a invocat nulitatea absolută a sentinţei deoarece a fost pronunţată în camera de consiliu.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că prin sentinţa civilă nr. 108/2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantei, Camera Notarilor Publici Craiova şi Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România au fost obligaţi să solicite Ministerului Justiţiei actualizarea numărului de locuri de notari publici, Ministerul Justiţiei a fost obligat la analizarea numărului de birouri de notari publici conform opţiunii reclamantei şi pârâţii au fost obligaţi să îndeplinească formalităţile prevăzute de Legea nr. 36/1995 pentru numirea reclamantei în funcţia de notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova.
În considerentele sentinţei curtea de apel a reţinut că, la data de 2 septembrie 2004, când reclamanta a optat pentru un post de notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, exista un post vacant eliberat prin încetarea calităţii de notar public, conform Ordinului nr. 1175 din 30 aprilie 2004.
Acest post nu a fost inclus în Ordinul M.J. nr. 1662 din 23 iunie 2004, emis pentru actualizarea numărului notarilor publici, ordin rectificat prin Ordinul M.J. nr. 3304/C din 3 decembrie 2004, după declanşarea prezentului litigiu.
Instanţa de fond a înlăturat apărările pârâtei Camera Notarilor Publici Craiova în sensul că postul vacant era destinat schimbării sediilor birourilor notariale pentru notarii în funcţie, conform art. 2 alin. (2) şi art. 27 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul M.J. nr. 710/C/1995, cu motivarea că pârâta a invocat textele modificate prin Ordinul nr. 1758/ C din 30 iunie 2004, intrat în vigoare la 20 iulie 2004, ulterior emiterii Ordinului nr. 1662/ C din 23 iunie 2004 – ordin în care postul vacant menţionat nu apărea deloc.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că în temeiul art. 3 din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.J. nr. 710/C/1995 au prioritate notarii stagiari care au promovat examenul de notar public, în ordinea mediilor şi a opţiunilor acestora, dar în condiţiile în care reclamanta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 36/1995 şi a fost singura care a optat pentru acest post, nu se poate invoca media mai mare a celorlalţi participanţi la concursul de notar public pentru justificarea refuzului rezolvării cererii sale.
Această sentinţă a devenit irevocabilă prin respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de pârâţi, conform Deciziei nr. 522/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Instanţa de recurs a reţinut că pârâţii au refuzat rezolvarea cererii reclamantei, ceea ce constituie o îngrădire nejustificată a accesului la profesia de notar public, concretizată într-o exercitare abuzivă a puterii discreţionare de care dispun autorităţile publice pârâte.
Constatându-se refuzul nejustificat al pârâţilor de rezolvare a cererii reclamantei, aceasta a formulat prezenta acţiune în despăgubiri, subsidiară celei rezolvată prin Decizia nr. 522/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi subsumată tot noţiunii de „reparare a pagubei" utilizată în cuprinsul art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004. Cererea are un regim juridic diferenţiat, în sensul că legea dă posibilitatea formulării ei pe cale separată, în termen de un an de la data când persoana vătămată a cunoscut întinderea pagubei, conform art. 19 din aceeaşi lege.
Reclamanta a formulat în termen legal cererea, la data de 14 ianuarie 2008, Decizia nr. 522 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind pronunţată la data de 26 ianuarie 2007.
Prin această hotărâre s-a stabilit irevocabil împrejurarea că reclamanta a fost vătămată prin atitudinea autorităţilor pârâte. Situaţiile privind refuzul pârâţilor de a rezolva cererea reclamantei precum şi justificări ale refuzului, nu mai pot fi reiterate în prezenta cauză, acestea fiind irevocabil analizate prin Decizia sus-numită. Sub acest aspect, instanţa de fond în mod greşit a analizat susţinerile pârâţilor şi le-a încuviinţat prin respingerea acţiunii reclamantei.
În cererea în despăgubiri, subsecventă acţiunii finalizate prin Decizia nr. 522/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, se analizează exclusiv temeinicia cererii în funcţie de hotărârea precizată.
Astfel, se constată că în principiu cererea este fondată, deoarece s-a stabilit cu putere de lucru judecat culpa pârâţilor în vătămarea dreptului reclamantei de a avea acces la funcţia de notar public în municipiul Craiova.
Pârâţii nu s-au conformat hotărârii instanţei, decât la data de 1 mai 2007, deşi, astfel cum se reţine în Decizia nr. 522/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurenta şi-a exprimat opţiunea pentru postul respectiv la data de 2 septembrie 2004. Pentru această perioadă reclamanta nu are culpă pentru neexercitarea funcţiei de notar public, ea neputând funcţiona datorită refuzului nejustificat al pârâţilor, situaţie stabilită cu putere de lucru judecat prin hotărârea sus-precizată. În perioada în discuţie recurentei trebuia să i se recunoască vechimea în specialitatea de notar public, neexercitarea acestei funcţii datorându-se culpei pârâţilor.
Având în vedere că se impune administrarea de probe în ce priveşte cuantumul despăgubirilor, sentinţa se va casa şi cauza va fi trimisă aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
În fond după casare, curtea de apel va aprecia ce criteriu este optim pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor: veniturile brute medii lunare realizate de notarii publici din municipiul Craiova în perioada 2 septembrie 2004 – 1 mai 2005 sau media lunară a veniturilor realizate de recurentă de la data de 1 mai 2007 de când funcţionează, la zi sau veniturile brute medii lunare realizate de notarii publici din municipiul Craiova în perioada 2 septembrie 2004 – 1 mai 2005, notari care să aibă însă aceeaşi vechime ca notar ca şi reclamanta. Pentru o bună stabilire a cuantumului despăgubirilor, instanţa de rejudecare va solicita Camerei Notarilor Publici Craiova acte în conformitate cu: dispoziţiile art. 29 din Statutul Notarilor Publici; cu anexa nr. 1 la Statut, cu referire la art. 20 alin. (1) lit. t) din Statut şi la art. 26 alin. (6) lit. f) din Legea nr. 36/1995.
De asemenea, instanţa de fond va aprecia şi va pune în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize de specialitate pentru valorificarea corectă a datelor care vor fi puse la dispoziţia instanţei de către Camera Notarilor Publici Craiova.
Cât priveşte motivul de recurs invocat oral, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., se constată că nu este fondat.
Dezbaterile la curtea de apel au avut loc în Şedinţa publică din data de 26 mai 2008, când s-a amânat pronunţarea la data de 2 iunie 2008, pronunţarea fiind făcută în şedinţă publică (filele 79 şi 82 dosar fond). Menţiunea din sentinţă în sensul că a avut loc „Şedinţa din camera de Consiliu" (fila 80 dosar fond) reprezintă evident o eroare materială, care poate fi îndreptată în conformitate cu dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.M.M. împotriva sentinţei nr. 135 din 2 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre soluţionare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1003/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1011/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
