ICCJ. Decizia nr. 1003/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1003/2009
Dosar nr. 3319/2/2008
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3319/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta D.L. în contradictoriu cu M.S.P. şi a suspendat executarea ordinului nr. 994 din 27 mai 2008 emis de pârât până la pronunţarea asupra fondului acţiunii în anulare a aceluiaşi act administrativ unilateral.
Prin ordinul menţionat mai sus, ministrul sănătăţii publice a dispus revocarea reclamantei din funcţia de manager al Spitalului Municipal Râmnicu Sărat, judeţul Buzău, precum şi încetarea contractului de management din 30 martie 2008, încheiat cu aceasta, ca urmare a unor abateri de la legislaţia în vigoare, constatate de către organele de control şi instituţiile abilitate în condiţiile legii.
Instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite cumulativ, condiţiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi necesitateade a se preveni producerea unei pagube iminente.
Că, prin aplicarea imediată a ordinului contestat, reclamanta D.L. ar fi lipsită de îndemnizaţia de care beneficiază în calitate de manager.
Pe de altă parte, nu poate fi ignorată împrejurarea că în luna august 2008, urmează să înceteze interimatul funcţiei şi postul de manager să fie scos la concurs, în condiţiile în care reclamanta contestă însăşi vacanţa postului.
În sfârşit, curtea a apreciat că multiplele aspecte invocate de reclamantă în apărare, sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii măsurii a cărei suspendare a fost cerută.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.S.P.
Recurentul a susţinut că în mod greşit prima instanţă s-a considerat competentă să soluţioneze cererea de suspendare formulată de reclamanta D.L., deoarece litigiul dintre părţi nu izvorăşte dintr-un raport juridic administrativ ci dintr-un raport juridic civil.
În opinia sa, ordinul ministerial de revocare din funcţia de manager a Spitalului Municipal Râmnicu Sărat nu are natura unui act administrativ în sensul definit prin art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ca atare, curtea de apel trebuia să se dezinvestească în favoarea instanţei de drept comun competentă.
Pe de altă pate, instanţa a ignorat lipsa plângerii administrative prealabile, impusă de prevederile art. 7 alin. (1) a aceleiaşi legi organice şi a reţinut în mod netemeinic, că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 14 din lege.
Criticile formulate de recurent nu sunt întemeiate.
Suspendarea executării ordinului nr. 994 din 17 mai 2008, emis de M.S.P. a fost solicitată de reclamantă în cadrul acţiunii introduse pentru anularea actului administrativ individual şi instanţa de fond investită a soluţionat-o favorabil prin încheierea din 9 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3319/2/2008.
Actul normativ are natura unui act administrativ unilateral, devreme ce emană de la o autoritate publică, în regim de putere publică şi în vederea exercitării competenţei care i-a fost conferită în acest scop, ministrului sănătăţii publice.
Ţinând seama de această calificare dată actului juridic şi de obiectul acţiunii formulată de reclamantă, era firesc ca instanţa sesizată cu acţiunea în anulare să se pronunţe, cu respectarea propriei competenţe materiale şi asupra capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării ordinului conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Ţinând seama de această calificare dată actului juridic şi de obiectul acţiunii formulată de reclamantă, era firesc ca instanţa sesizată cu acţiunea în anulare să se pronunţe, cu respectarea propriei competenţe materiale şi asupra capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării ordinului conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Contrar susţinerilor din recurs, probele cu înscrisuri care s-au administrat, justifică concluziile instanţei de fond referitoare la o anumită aparenţă de nelegalitate a ordinului supus controlului jurisdicţional.
Este semnificativ şi faptul că ulterior, aceeaşi instanţă de judecată a pronunţat sentinţa civilă nr. 2693 din 15 octombrie 2008, prin care a anulat actul revocator şi a constatat dreptul reclamantei de a-şi continua activitatea ca manager al Spitalului Municipal Râmnicu Sărat.
O atare soluţie de fond prin care s-au respins excepţiile pârâtului privind necompetenţa instanţei şi prematuritatea acţiunii, nu face decât să confirme legalitatea şi temeinicia încheierii recurate.
Adăugând la argumentele expuse în cele ce preced, împrejurarea consemnată în întâmpinare de către intimată, că printr-un alt ordin ministerial aceasta a fost repusă în funcţia de manager, Înalta Curte apreciază că încheierea atacată trebuie menţinută.
În consecinţă şi având în vedere inexistenţa unor motive de casare de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 din acelaşi cod, recurentul va fi obligat să plătească intimatei, suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.S.P. împotriva încheierii din 9 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească intimatei D.L. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1002/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1009/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
