ICCJ. Decizia nr. 961/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 961/2009
Dosar nr. 23853/3/2007
Şedinţa publică din 20 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată a Tribunalul Bucureşti la data de 26 iunie 2007, reclamantul T.T. a contestat Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 4242 din 30 mai 2007, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Pentru Adulţi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că Decizia contestată este nelegală, pentru că gradul de handicap mediu în care a fost încadrat nu corespunde diagnosticului clinic, din anul 1993 până la ultima revizuire având gradul de handicap accentuat.
Prin sentinţa nr. 486 din 24 septembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa judecării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând că actul a fost emis de o autoritate centrală, care potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atrage competenţa în primă instanţă a curţii de apel.
Prin sentinţa nr. 1091 din 3 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că gradul de handicap mediu stabilit prin Decizia contestată corespunde diagnosticului stabilit prin actele medicale şi criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru aprecierea incorectă a probei cu înscrisuri administrate în cauză, înscrisuri care duceau la concluzia încadrării sale în gradul de handicap accentuat, conform Legii nr. 448/2006.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele – pârâte Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Pentru Adulţi şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6 au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esenţă, că aşa cum a reţinut instanţa de fond, evaluarea situaţiei medicale a recurentului – reclamant în anul 2007 s-a efectuat prin prisma criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al Ministrului Sănătăţii şi Familiei, în vigoare la data respectivă, fiind în deplin acord cu acestea. Ulterior au intrat în vigoare noile criterii aprobate prin Ordinul comun nr. 762/1992/2007 al M.M.F.E.Ş. şi al M.S.P., pe baza cărora s-a efectuat evaluarea din 2008.
În temeiul art. 305 C. proc. civ., în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia recurentul – reclamant a depus la dosar copia certificatului medical nr. 641 din 20 martie 2008 emis de Institutul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „N.P." şi copia certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1816 din 30 aprilie 2008 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Sector 6 Bucureşti.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul – reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Prin Decizia nr. 4242 din 30 mai 2007, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi l-a încadrat pe recurentul – reclamant în gradul de handicap mediu (cod handicap 2), reţinând în diagnosticul clinic codul de boală E 10 şi o deficienţă funcţională medie. Decizia a fost emisă în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva certificatului nr. 1509 din 25 aprilie 2007, prin care Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi îl încadrase pe recurentul – reclamant în gradul de handicap uşor.
La data emiterii deciziei contestate era în vigoare Ordinul M.S.F. nr. 726/2002, prin care au fost aprobate criteriile medico-sociale pe baza cărora se face o încadrare în diferitele grade de handicap - ordin publicat în M. Of. al României nr. 775 din 24 octombrie 2002.
Anterior, pe baza acelui diagnostic clinic şi în temeiul aceloraşi criterii medico-sociale, partea fusese încadrată în gradul de handicap accentuat prin mai multe certificate revizuibile anual, depuse în copie la dosarul de fond (nr. 1037 din 24 aprilie 2003, nr. 1188 din 29 aprilie 2004, nr. 1145 din 27 aprilie 2005, nr. 1390 din 26 aprilie 2006 – toate emise de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi), grad pe care, de altfel, l-a avut şi înaintea anului 2003 pe baza actelor normative atunci în vigoare.
În aceste condiţii, autorităţile emitente i-au suprimat recurentului – reclamant un drept care îi fusese recunoscut anterior, fără ca Decizia administrativă să aibă o motivare solidă din punctul de vedere al evoluţiei criteriilor medico - sociale de încadrare în gradul de handicap, ceea ce denotă o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în evaluarea situaţiei individuale a părţii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Relevantă pentru analizarea conduitei autorităţilor emitente este şi împrejurarea că la evaluarea anuală ulterioară, aferentă anului 2008, recurentului – reclamant i-a fost din nou acordat gradul de handicap accentuat, pe baza aceluiaşi cod de boală (E 10) şi de handicap (2), prin certificatul nr. 1816 din 30 aprilie 2008, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Sector 6.
În apărările formulate în întâmpinări intimatele - pârâte au făcut doar o referire generică la noile criterii aprobate prin Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007, publicat în M. Of. nr. 885 din 27 decembrie 2007, fără a arăta, în concret, motivul pentru care în intervalul 2003 - 2008, anul 2007 a fost singurul în care recurentul – reclamant nu a întrunit condiţiile pentru a fi încadrat în gradul de handicap accentuat.
Este adevărat că, de regulă, legalitatea unui act administrativ se analizează în raport cu cadrul legislativ şi cu împrejurările existente în momentul emiterii lui, dar într-o situaţie cum este aceea din speţă, în care încadrarea părţii în gradul de handicap a fost supusă unei revizuiri anuale, în verificarea proporţionalităţii măsurii dispuse cu motivele care au determinat-o şi cu interesul ocrotit nu poate fi ignorată conduita administrativă anterioară şi ulterioară actului contestat.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi constatând că sentinţa atacată este criticabilă prin prisma art. 3041 C. proc. civ., întrucât împrejurările arătate nu au fost avute în vedere de instanţa de fond, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa în sensul admiterii acţiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul T.T. împotriva sentinţei civile nr. 1091 din 3 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea reclamantului T.T.
Anulează Decizia de încadrare în grad de handicap din 30 mai 2007 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi certificatul din 25 aprilie 2007 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Sector 6.
Obligă intimatele – pârâte să-i recunoască recurentului – reclamant gradul de handicap accentuat pentru perioada 30 mai 2007 – 30 aprilie 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 960/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 1002/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
