ICCJ. Decizia nr. 1087/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1087/2009
Dosar nr. 6218/2/2008
Şedinţa publică din 26 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererile conexate, înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.D.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii: Primul - Ministru al României, Guvernul României, T.P.C. şi N.D.L.:
- anularea deciziei Primului – Ministru nr. 182 din 18 septembrie 2008 şi anularea Deciziei nr. 165 din 18 august 2008;
- reintegrarea în funcţia de preşedinte al A.N.R.C.T.I.;
- obligarea pârâţilor în solidar la plata drepturilor salariale cuvenite şi a daunelor morale în cuantum de un leu;
- înaintarea excepţiei de neconstituţionalitate a OUG nr. 106/2008 la Curtea Constituţională;
- suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a OUG nr. 106/2008.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării acţiunii.
Reclamantul consideră că sunt îndeplinite prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, dosarul trebuie înaintat la Curtea Constituţională, iar cauza trebuie suspendată în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
Cu privire la actul administrativ atacat, reclamantul arată că eliberarea sa abuzivă din funcţia de preşedinte al A.N.R.C.T.I. este de natură să producă haos organizatoric şi managerial în cadrul autorităţii publice.
Decizia nr. 182/2008 de numire a pârâtului N.D.L. în funcţia de preşedinte a A.N.C. este nelegală, deoarece Decizia a fost emisă în baza OUG nr. 106/2008 considerată a fi neconstituţională.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 9 şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
3. Apărările pârâţilor
Prin întâmpinare, pârâtul N.D.L. a ridicat excepţia prematurităţii cererii, faţă de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în raport de Decizia nr. 182/2008.
Pârâtul Primul – Ministru al României, a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, în raport de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora obiectul principal al acţiunii nu poate fi acela privind constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin încheierea de şedinţă din data de 14 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6218 /(2/(2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a unit excepţia prematurităţii cererii privind anulareaDeciziei Primului Ministru nr. 182 din 18 septembrie 2008 cu fondul cauzei, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a OUG nr. 106/2008.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Excepţia prematurităţii cererii privind anularea Deciziei nr. 182 /2008 a fost unită cu fondul deoarece s-a considerat că este necesară administrarea de probe comune cu fondul cauzei pentru a se verifica incidenţa prevederilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
Sub aspectul admisibilităţii sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 106/2008 s-a apreciat a fi îndeplinite prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
6. Recursul formulat de pârâtul N.D.L.
Motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Recurentul critică încheierea pronunţată de instanţa de fond din perspectiva greşitei soluţionări a excepţiei prematurităţii cererii, a unirii acesteia cu fondul pricinii.
Formularea acţiunii în contencios administrativ este condiţionată de îndeplinirea procedurii prealabile în cazurile prevăzute de Legea nr. 554/2004, conform opiniei recurentului.
Şi Decizia instanţei de fond de a sesiza Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate este criticată de acelaşi recurent, care apreciază că în speţă nu sunt îndeplinite prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
7. Recursul formulat de pârâtul Primul –Ministru al României.
Motive de recurs ce pot fiîncadrate în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. .
Sunt aduse aceleaşi critici cu ale recurentului N.D.L. În plus se invocă şi inadmisibilitatea ridicării excepţiei de neconstituţionalitate deoarece acţiunea are ca obiect principal însăşi excepţia.
8. Apărări formulate de intimatul - reclamant G.D.C.
8.1. Hotărârea instanţei de unire a excepţiei prematurităţii cu fondul cauzei nu poate fi atacată decât odată cu fondul.
Regula este aceea conform căreia încheierile premergătoare se pot ataca numai odată cu fondul cauzei.
Încheierile care întrerup judecata pot fi atacate separat.
Încheierea prin care s-a dispus de către instanţa de fond înaintarea dosarului/a excepţiei de neconstituţionalitate la Curtea Constituţională, precum şi suspendarea cauzei în conformitate cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, poate fu atacată cu recurs, însă criticile aduse pe calea recursului nu trebuie să privească decât suspendarea dosarului.
Recursul prin care se critică hotărârea instanţei de a uni soluţionarea excepţiei prematurităţii cu fondul nu este admisibil.
8.2. Excepţia de neconstituţionalitate nu are caracter de obiect principal al cererii introductive de instanţă.
Obiectul principal al acţiunii este anularea Deciziei nr. 182/2008, însă nelegalitatea acesteia depinde de declararea ca neconstituţională a OUG nr. 106/2008.
8.3. Decizia nr. 182/2008 reprezintă un act emis cu depăşirea atribuţiilor Primului - Ministru, un exces de puteremanifestat pe de o parte prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege şi pe de altă parte, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
8.4. Decizia nr. 182/2008 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele instanţei de recur.
1. Este adevărat că, de regulă, încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul cauzei şi că încheierile de întrerupere a judecăţii se atacă separat cu recurs.
Aceasta este şi cazul încheierii prin care s-a suspendat cursul judecăţii.
Dar calea de atac a recursului vizează nu doar măsura suspendării pricinii, ci însuşi motivul care a determinat suspendarea în speţă, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a OUG nr. 106/2008.
Instanţa de fond a ajuns la soluţia admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în urma nesoluţionării unei excepţii peremptorii, ce nu poate fi unită cu fondul cauzei.
Unirea cu fondul cauzei a excepţiei intitulate greşit de prematuritate s-a făcut prin însăşi încheierea care a dispus sesizarea Curţii Constituţionale şi suspendarea cauzei.
În aceste condiţii, având în vedere premisele care au condus instanţa de fond la sesizarea Curţii Constituţionale, prezenta instanţă ce este investită cu soluţionarea recursului împotriva hotărârii fondului, consideră că este obligată să se pronunţe şi asupra motivului de recurs referitor la excepţia ridicată de pârâtul N.D.L.
2. Excepţia ridicată de pârât este peremptorie şi trebuia soluţionată cu prioritate.
Excepţia a fost intitulară greşit „de prematuritate a introducerii acţiunii", iar instanţa de fond avea obligaţia să o califice corect.
Neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 este o excepţie ce duce la respingerea cererii ca inadmisibilă şi nu ca prematură.
Obligaţia îndeplinirii procedurii prealabile şi dovada acesteia, precum şi incidenţa prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu necesită administrarea de probe comune cu fondul cauzei.
Rezultă că în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a unit excepţia cu fondul cauzei, pronunţând o hotărâre criticabilă sub acest aspect.
Motivul de recurs este întemeiat.
3. Este nefondată însă susţinerea recurentului Primul - Ministru al României, conform căreia sesizarea Curţii Constituţionale este inadmisibilă datorită obiectului unic al acţiunii, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a OUG nr. 106/2008.
Motivul de recurs este nefondat, având în vedere că reclamantul a solicitat şi anularea actului administrativ unilateral individual.
4. Admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a OUG nr. 106/2008 s-a făcut fără ca instanţa de fond să analizeze cererea în raport de cele trei dosare conexate şi de actele administrative atacate.
Instanţa de fond nu a arătat în raport cu care anume dintre cele două decizii atacate, nr. 165 sau nr. 182, este întemeiată cererea de sesizare şi care este legătura soluţionării excepţiei cu fiecare dosar.
În ipoteza în care cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu ar avea legătură cu ambele decizii a căror anulare s-a cerut este datoare să ia măsurile corespunzătoare pentru soluţionarea cauzelor cu celeritate, pentru o bună înfăptuire a actului de justiţie.
5. Faţă de acestea, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a şi alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată să se admită recursurile formulate, să se dispună casarea încheierii recurate şi să se trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii ce are ca obiect anularea Deciziei nr. 182 din 18 septembrie 2008 şi ulterior, în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 să analizeze cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 106/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de N.D.L. şi Primul - Ministru al României, împotriva încheierii din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1082/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 136/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
