ICCJ. Decizia nr. 136/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 136/2009
Dosar nr. 1448/42/2007
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 2293/105/2007, reclamantul S.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, Guvernul României, Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Administraţia Prezidenţială, obligarea comisiei pârâte să avizeze şi să înainteze propunerea acordării titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, remarcat pentru acte deosebite" către Preşedintele României şi obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la plata daunelor morale de 1.000.000 lei pentru prejudiciul adus reclamantului prin şicanări şi neacordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a refuzat să-i recunoască drepturile solicitate, să-i elibereze foi de drum pentru călătorii gratuite pe C.F.R., abonament pe mijloacele de transport în comun, adeverinţă medicală pentru instituţiile medicale din cadrul Ministerului Sănătăţii, să-i soluţioneze cererea pentru preschimbarea certificatului.
Tribunalul Prahova prin sentinţa nr. 171 din 5 iunie 2007 a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâţii Guvernul României şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 1448/42/2007.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 145 din 28 septembrie 2007 a luat act de declaraţia reclamantului privind renunţarea la judecată faţă de pârâţii: Guvernul României, Camera Deputaţilor - Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Administraţia Prezidenţială.
A respins excepţia inadmisibilităţii şi netimbrării capătului de cerere privind daunele morale, precum şi lipsa procedurii prealabile.
A respins ca prematur formulată acţiunea reclamantului S.I. în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, Guvernul României, Camera Deputaţilor - Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Administraţia Prezidenţială.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că singura instituţie publică care are atribuţii în domeniul preschimbării certificatelor care atestă calitatea de revoluţionar este Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989; că acţiunea este admisibilă, în raport cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004; că a fost legal timbrată în raport de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu este obligatorie în cazul în care persoana care se consideră vătămată prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri se adresează instanţei de contencios administrativ pentru a obliga autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un înscris, să efectueze o anumită operaţiune administrativă.
S-a reţinut de asemenea, că reclamantul nu poate cere obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să preschimbe certificatul său doveditor al calităţii de revoluţionar, înainte de termenul de 31 martie 2008, aşa cum acest termen a fost prorogat prin art. 3 din OUG nr. 132/2006, astfel că acţiunea acestuia este prematur formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.I., invocând prevederile art. 3 C. civ., art. 304 pct. 7 şi 9 coroborat cu art. 261 pct. 5, precum şi art. 312, art. 316 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susţinut că instanţa de fond prin soluţia pronunţată, în sensul respingerii cererii sale ca prematur introdusă, a încălcat principiul legalităţii.
De asemenea, au fost încălcate dispoziţiile art. 3 C. civ. prin faptul că s-a refuzat judecarea cererii sale până la expirarea termenului prevăzut de lege pentru preschimbarea certificatelor ce dovedesc calitatea de revoluţionar deşi a depus o cerere însoţită de actele necesare la pârâtă pentru a-i fi preschimbat certificatul încă din anul 2004, ce nu a fost soluţionată nici în prezent.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se menţionează că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, astfel că din cuprinsul acesteia lipsesc motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, fapt care nu este în concordanţă cu prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că în mod greşit i s-a respins acţiunea ca prematur formulată, deoarece instanţa de fond trebuia să facă aplicabilitatea în cauză a actelor normative în vigoare şi să constate că există refuzul nejustificat al pârâtei în ceea ce priveşte preschimbarea certificatului solicitat întrucât dosarul său era complet iar calitatea sa de revoluţionar nu a fost contestată în nici un fel.
Conform art. 3041 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele.
Cu privire la daunele morale solicitate, apreciază că este îndreptăţit la acordarea acestora, date fiind traumele psihice suferite şi dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Recurentul a depus acte în susţinerea motivelor de recurs, note scrise şi concluzii scrise.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, cât şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază ca fiind fondat recursul formulat de recurentul-reclamant pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit art. 3 din OUG nr. 132/2006 a fost prorogat până la 31 martie 2008, termenul pentru preschimbarea certificatului ce atestă calitatea de revoluţionar, prevăzut la art. 9 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Ulterior acest termen a fost prorogat până la data de 30 iunie 2009, inclusiv, prin OG nr. 1/2008.
Analizând hotărârea recurată se constată faptul că aceasta cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină, fiind reţinută prematuritatea acţiunii în raport de dispoziţiile art. 3 din OUG nr. 132/2006, menţionate, astfel că nu sunt fondate motivele de recurs întemeiate pe art. 3 C. civ. şi art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
De asemenea, în raport de aceleaşi dispoziţii, nu sunt incidente nici prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă, faţă de termenul limită stabilit de legiuitor pentru preschimbarea acestor certificate, refuzul nejustificat trebuie apreciat în funcţie de situaţia fiecărui solicitant, deoarece acest termen are un caracter general şi priveşte data la care trebuie finalizată această procedură a preschimbării certificatelor.
Menţionarea termenului limită în art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, nu înseamnă că anterior acestuia, după parcurgerea procedurii instituită de legiuitor, în art. 9 alin. (2) – (5) din aceeaşi lege, nu se poate preschimba certificatul ce atestă calitatea de revoluţionar.
După cum rezultă din înscrisurile ce există la dosarul cauzei, precum şi din Adresa din 22 octombrie 2008 emisă de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, a fost avizată favorabil cererea recurentului-reclamant în vederea preschimbării certificatului doveditor a calităţii de revoluţionar în cadrul şedinţei din data de 7 octombrie 2008, a cărei copie s-a depus la dosar şi unde la poziţia 277 figurează recurentul.
Prin urmare, procedura anterioară emiterii certificatului a fost parcursă de recurentul-reclamant, astfel că se impune ca prima instanţă să facă o analiză pe fond a cererii acestuia.
Întrucât instanţa de fond a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în raport şi de cele reţinute anterior, cât şi de dispoziţiile art. 312 alin. (2) coroborate cu art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de recurentul-reclamant, să caseze sentinţa atacată şi să trimită cauza spre rejudecare pe fond, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.I. împotriva sentinţei nr. 145 din 8 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1087/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 142/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
