ICCJ. Decizia nr. 1114/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1114/2009
Dosar nr. 765/54/2008
Şedinţa publică din 27 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 martie 2008 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi precizată la data de 26 mai 2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta A.N.S.V.S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
1. .Anularea Ordinului nr. 27633 din 14 martie2008, prin care s-a dispus încetarea raportului său de serviciu, urmare îndeplinirii condiţiilor de pensionare în baza art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată.
2. Suspendarea executării ordinului contestat şi continuarea activităţii în funcţia de director executiv al D.S.V.S.A. Olt, până la pronunţarea instanţei de fond.
3. Obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate pe perioada dintre momentul încetării raportului de serviciu şi momentul reintegrării pe funcţie.
4. Obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale.
5. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, următoarele:
Îndeplinind cumulativ condiţiile de pensionare, în temeiul art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000, a formulat cerere la data de 10 ianuarie 2008 pentru continuarea activităţii, cerere la care nu a primit răspuns, continuând astfel să îşi desfăşoare activitatea în funcţia deţinută.
Ulterior, la data de 14 martie 2008, a fost emis ordinul contestat prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu ca urmare a îndepliniri cumulative a condiţiilor de pensionare, ordin care i-a fost comunicat la data de 21 martie 2008.
La data de 11 aprilie 2008 a formulat plângere prealabilă în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în urma căreia,la solicitarea instituţiei, s-a prezentat la data de 23 mai 2008 în vederea completării cererii de pensionare pentru ca instituţia să depună dosarul de pensionare.
Cu privire la îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantul susţine că existenţa cazului bine justificat este dovedită prin indiciile de nelegalitate a ordinului contestat, care a fost emis cu nerespectarea prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 15 alin. (7) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a direcţiilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, întrucât nu a fost întocmit şi înaintat dosarul de pensionare anterior emiterii ordinului, şi că paguba iminentă constă în faptul că de la data emiterii ordinului a fost lipsit de drepturile salariale.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, în principal ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, întrucât ordinul a fost emis cu respectarea prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, precum şi respingerea capătului de cerere privind suspendarea ordinului contestat, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La termenul de judecată din 24 iunie 2008, reclamantul a renunţat la capătul de cerere privind suspendarea executării ordinului contestat.
Prin sentinţa civilă nr. 210 din 2 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului, reţinând în esenţă că acţiunea este inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă anterior introducerii cererii de chemare în judecată, conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind lipsită de relevanţă exercitarea recursului administrativ pe parcursul judecării cauzei, respectiv la data de 11 aprilie 2008.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea în tot a acesteia şi admiterea acţiunii.
În dezvoltarea căii de atac, recurentul susţine că a îndeplinit procedura administrativă prealabilă şi că, prin răspunsul primit de la autoritatea competentă, litigiul a fost rezolvat în parte, prin depunerea dosarului său de pensionare de către pârâtă la C.J.P. Olt şi emiterea deciziei de pensionare.
În plus, recurentul arată că partea adversă recunoaşte că a depus plângerea prealabilă la data de 11 aprilie 2008, în condiţiile în care precizarea acţiunii a fost făcută la data de 26 iunie 2008.
Criticile recurentului cu privire la fondul cauzei au fost expuse prin cererea de recurs aflată la filele 4-6 dosar.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 10-16 dosar).
Analizând sentinţa atacată în raport de motivele de recurs formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Capătul principal de acţiune vizează anularea Ordinului nr. 27633 din 14 martie 2008 prin care A.N.S.V.S.A. a dispus încetarea raportului de serviciu al recurentului, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor de pensionare, în baza art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată (a se vedea cererea introductivă de la fila 1 dosar fond, precizarea de acţiune de la fila 25 dosar şi actul administrativ atacat, existent la filele 2-3 din acelaşi dosar).
Înalta Curte constată că cererea introductivă a fost depusă la instanţa de contencios administrativ la data de 21 martie 2008, iar plângerea prealabilă a fost formulată la data de 11 aprilie 2008, fiind înregistrată la autoritatea intimată, ulterior promovării acţiunii.
De remarcat faptul că atât cererea introductivă, cât şi precizarea acţiunii s-au referit la anularea ordinului anterior individualizat.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Aşadar, în materia contenciosului administrativ, regula generală stabilită de legiuitor prin acest text normativ este aceea că respectarea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii.
Prin urmare, în lipsa plângerii prealabile obligatorii, acţiunea având ca obiect anularea unui act administrativ adresată direct instanţei de contencios administrativ este inadmisibilă.
În speţă, este corectă concluzia primei instanţe, în sensul că îndeplinirea acestei proceduri pe parcursul soluţionării cauzei este lipsită de relevanţă juridică.
Reglementarea cuprinsă în art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, este pe deplin justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalităţii: particularul are posibilitatea de a obţine revocarea actului printr-o procedură administrativă simplă, derulată înainte de momentul sesizării instanţei de contencios administrativ.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ţ.D. împotriva sentinţei civile nr. 210 din 2 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1099/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1120/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
