ICCJ. Decizia nr. 11/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 11/2009
Dosar nr. 348/45/2007
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin procesul verbal din 23 iunie 2006 încheiat de OJ.P.C. Iaşi, agentul economic SC OG SRL Sibiu a fost sancţionat contravenţional pentru încălcarea prevederilor Ordinului nr. 484/2005, coroborate cu dispoziţiile OG nr. 21/1992, plângerea formulată de acesta împotriva procesului verbal menţionat făcând obiectul Dosarului nr. 15328/2006 al Judecătoriei Iaşi.
În cauza menţionată, petenta SC OG SRL Sibiu a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 484/2005, emis de A.N.P.C., considerând că prin acesta au fost stabilite fapte contravenţionale, ca urmare a trimiterilor făcute la OG nr. 21/1992.
Prin încheierea din 24 noiembrie 2006, Judecătoria iaşi a sesizat Curtea de Apel Iaşi, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate ridicată de petentă, fiind înregistrată sub nr. 348/45/2007.
Prin sentinţa nr. 158/ CA din 22 septembrie 2008, Curtea de Apel Iaşi - secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 484 din 11 octombrie 2005 emis de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din examinarea Ordinului nr. 484 din 11 octombrie 2005 emis A.N.P.C., publicat în M. Of. al României, Partea I-a, nr. 923 din 17 octombrie 2005, rezultă că acesta a avut în vedere „creşterea numărului de reclamaţii privind activitatea agenţilor economici care desfăşoară activităţi de schimb valutar, prin art. 1 instituindu-se obligaţia, pentru agenţii economici care desfăşoară activităţi de schimb valutar „de a-i informa pe consumatori asupra cursurilor de schimb valutar, atât pentru operaţiunile de vânzare, cât şi pentru operaţiunile de cumpărare de valută, prin afişarea la loc vizibil, atât în interiorul cât şi în exteriorul casei de schimb valutar".
A mai reţinut Curtea de Apel Iaşi că excepţia de nelegalitate vizează Ordinul nr. 484/2005, în ansamblul său, autorul excepţiei precizând că „..deşi după o primă lectură a ordinului nu se poate concluziona că prin emiterea acestuia s-a urmărit instituirea de noi fapte contravenţionale, peste cadrul reglementat de OG nr. 21/1992 (în executarea căreia a fost emis), practica instanţelor de judecată a statuat că un agent economic poate fi sancţionat pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 1, art. 2 şi art. 3 din Ordinul nr. 484/2005".
A constatat prima instanţă că atât din preambulul actului contestat cât şi din cuprinsul reglementării, materializată în articolele numerotate de la 1 la 6, rezultă tară echivoc că dispoziţia normativă se referă exclusiv la obligaţia agenţilor economici de a-i informa pe consumatori asupra serviciilor - activităţii de schimb valutar - desfăşurate, nici unul din termenii folosiţi nesugerând că emitentul ordinului a urmărit ca, în cazul încălcării obligaţiilor stabilite, acestea să fie considerate contravenţii şi sancţionate ca atare.
S-a mai reţinut că din ansamblul reglementării rezultă că emitentul ordinului nu a făcut altceva decât să stabilească, în mod uniform, pentru toţi agenţii economici ce desfăşoară activităţi de schimb valutar, modalităţile prin care să se asigure obligaţia de informare a consumatorilor, fixându-se locul afişării, forma anunţului şi condiţiile de accesibilitate pe care acesta trebuie să le îndeplinească.
De asemenea, s-a apreciat de către instanţă că obligaţia de informare, la care se face referire în Ordinul nr. 484/2005, este consacrată în mod expres prin art. 7 lit. c) din OG nr. 21/1992, care instituie, pentru prestatorii de servicii - categorie din care face parte şi autoarea excepţiei - obligaţia „să presteze numai servicii care nu afectează viata, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora". Neafişarea informaţiilor menţionate la alin. 1 al art. 2 din Ordinul nr. 484/2005 „în mod vizibil şi într-o formă neechivocă, uşor de citit", constituie un atentat la dreptul consumatorilor şi un factor potenţial păgubitor al intereselor legitime ale acestora, inclusiv în plan material, conduită sancţionată prin art. 50 (fost art. 46) din OG nr. 21/1992, republicată şi actualizată, ca fiind contravenţie.
A concluzionat Curtea de Apel Iaşi în sensul că, prin ordinul contestat, emitentul acestuia nu a făcut altceva decât să realizeze politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor, în limita competenţelor stabilite în condiţiile art. 28 din OG nr. 21/1992, republicată, detaliind, raportat la specificul activităţii de schimb valutar, condiţiile tehnice de realizare a obligaţiei fundamentale a oricărui agent economic de a-şi informa clienţii, fără ca în acest fel să denatureze sau să completeze cadru normativ stabilit prin OG nr. 21/1992.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC OG SRL Sibiu, criticând-o ca nelegală, întrucât instanţa fondului a pronunţat-o cu greşita aplicare a legii.
S-a menţionat în recurs că Ordinul nr. 484/2005 nu reprezintă doar o detaliere a obligaţiei de informare consacrată prin art. 7 din OG nr. 21/1992, întrucât prin emiterea acestuia s-a lărgit de fapt cadrul contravenţional instituit prin actul normativ superior.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurenta a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 484/2005, emis de A.N.P.C. considerând că prin acesta au fost stabilite fapte contravenţionale, ca urmare a trimiterilor făcute la OG nr. 21/1992.
Din lecturarea ordinului în litigiu, este de necontestat că prin emiterea lui nu s-a urmărit instituirea de fapte noi contravenţionale peste cadrul reglementat de actul normativ superior, ci s-a făcut doar o detaliere a obligaţiilor de informare consacrată prin OG nr. 21/1992, prin art. 1 consacrându-se obligaţia de a-i informa pe consumatori asupra cursurilor valutare atât pentru operaţiunile de vânzare cât şi pentru cele de cumpărare, prin afişare la loc vizibil, atât în interiorul cât şi în exteriorul casei de schimb valutar.
De necontestat este faptul că prin această dispoziţie emitentul actului s-a referit doar la obligaţia agenţilor economici de a-i informa pe consumatori asupra serviciilor, fără ca prin acest ordin să se urmărească că în situaţia încălcării obligaţiilor stabilite, acestea să fie considerate contravenţii şi sancţionate ca atare.
Obligaţia la care face referire Ordinul nr. 484/2005 este consacrată prin art. 7 al OG nr. 21/1992 şi prin urmare prin actul dedus judecăţii nu s-a extins cadrul normativ care reprimă fapte antisociale.
Prin urmare emitentul acestui ordin nu a făcut decât să realizeze politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor, fără a completa cadrul normativ al OG nr. 21/1992, în limita competenţelor stabilită de art. 28 din OG nr. 21/1992.
Faţă de aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în mod legal prin sentinţa atacată, Curtea de Apel a respins excepţia de nelegalitate invocată în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte Ordinul nr. 484/2005.
Aşa fiind se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC OG SRL Sibiu conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC OG SRL Sibiu împotriva sentinţei nr. 158/ CA din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1089/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 110/2009. Contencios → |
|---|
