ICCJ. Decizia nr. 110/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 110/200.
Dosar nr. 5937/1/200.
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile formulate de mai mulţi procurori, între care şi recurenta C.C.A. care au solicitat recunoaşterea gradului profesional, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a promovării în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A..
În motivarea Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii s-a reţinut că prin numirea unor procurori cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, parchet de pe lângă tribunal, parchet de pe lângă curtea de apel, la D.N.A., aceştia nu au dobândit gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât promovarea în funcţii superioare de execuţie se realizează prin examen sau concurs, cu respectarea condiţiilor legale. în caz contrar, ar fi eludate dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie, prin concurs.
S-a arătat de asemenea că, numirea procurorilor la D.N.A. nu poate fi confundată cu o promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât pentru încadrarea procurorilor în această structură sunt prevăzute proceduri speciale [art. 8 alin. (2), art. 9 din OUG nr. 43/2002 cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 87 alin. (1)-(6) din Legea nr. 304/2004 republicată).
Potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004 republicată, promovarea procurorilor se face prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante la parchete, iar art. 44 alin. (1) lit. c) din aceiaşi lege prevede condiţia de 8 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ca atare, numirea unui procuror la D.N.A. conferă dreptul procurorului de a funcţiona în această structură, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa acesteia şi de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru această funcţie, iar nu şi gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.C.A., solicitând admiterea acestuia, anularea hotărârii recurate în ceea ce o priveşte şi obligarea intimatului la recunoaşterea în favoarea sa a gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii potrivit căreia, dreptul procurorilor de a funcţiona în structura specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de a îndeplini atribuţiile specifice acestei structuri şi de a fi remuneraţi cu salariile prevăzute pentru procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără a li se recunoaşte şi gradul corespunzător acestui parchet, este contrară prevederilor legale în vigoare.
A mai arătat recurenta că prin Ordinul Ministerului Justiţie nr. 1739/C din 30 iunie 2004 a fost numită în funcţia de Procuror General al P.N.A., nivel central.
Prin OUG nr. 134/2005 P.N.A. a fost reorganizat ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, devenind D.N.A., iar ulterior D.N.A., în baza principiului succesiunii şi acţiunii normelor juridice în timp rezultând că procurorii din cadrul acestei structuri au dobândit şi beneficiază de gradul profesional corespunzător celui de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi remuneraţia aferentă acestui grad profesional.
A apreciat recurenta că intenţia legiuitorului a fost în sensul că numirea procurorilor constituie o promovare în interesul legii, cu atât mai mult cu cât pe timpul numirii la P.N.A. procurorii nu puteau participa la concursuri de promovare în funcţii superioare de conducere.
Totodată, a mai arătat recurenta, motivul pentru care solicită recunoaşterea gradului profesional, deşi a participat la concurs pentru ocuparea unui post de execuţie în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, este acela că, în conformitate cu prevederea art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, magistratul eliberat din funcţie pentru motive neimputabile îşi păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia instanţelor sau a parchetelor.
S-a invocat practica judiciară în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constantă în sensul admiterii unor solicitări similare.
Examinând actele şi lucrările dosarului faţă de motivele de recurs şi de apărărilor intimatului, faţă de înscrisurile depuse în dosar şi de normele legale aplicabile în materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerentele:
Prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 1739/C din data de 30 iunie 2004, în baza recomandării nr! 163/P/C din 29 iunie 2004 a Procurorului General al P.N.A., recurenta a fost numită în funcţia de procuror în cadrul P.N.A., nivel central, iar prin Ordinul nr. 173 din 7 iulie 2004, s-a stabilit acesteia indemnizaţia de încadrare brută şi sporurile aferente.
Potrivit OUG nr. 43/2002, P.N.A., în prezent D.N.A., reprezintă o structură specializată, cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât procurorii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestei structuri, dobândesc gradul profesional corespunzător unităţii de parchet din care face parte, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o funcţie de execuţie, procedură derogatorie de la cea de drept comun, (statuată de art. 43 din Legea nr. 303/2004) şi care implică o selecţie a candidaţilor prin prisma unor condiţii şi calităţi profesionale specifice.
În această situaţie, numirea la D.N.A. a procurorilor specializaţi şi îndeplinirea de către aceştia a atribuţiilor specifice funcţiilor în care au fost numiţi are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De altfel, chiar definiţia riguroasă pe care intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a dat-o noţiunii de grad profesional, ca fiind dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează cariera magistraţilor (Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007), relevă împrejurarea că una din modalităţile de dobândire a gradului profesional de către procurori este numirea acestora pe un post şi îndeplinirea atribuţiilor specifice postului, corespunzătoare nivelului parchetului respectiv.
Nici argumentaţia intimatului potrivit căreia, la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., procurorii revin la parchetele de unde provin, potrivit art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 şi nu rămân la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui parchet, nu poate fi reţinută.
Revenirea procurorilor la parchetele de unde provin nu semnifică şi nu echivalează cu imposibilitatea procurorilor de a dobândi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dimpotrivă, revenirea procurorilor la parchetele de unde provin poate avea loc, fără ca dreptul la gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanţa supremă dobândit prin numire, să se stingă. Este de ordinul evidenţei că, procurorii D.N.A. cărora li s-a recunoscut gradul profesional dobândit prin numire, pot să rămână şi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă nevoile acestui parchet o impun, neexistând o interdicţie legală în acest sens.
Înalta Curte apreciază că şi argumentul salarizării procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar dacă nu conferă, prin el însuşi, gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanţa supremă, este totuşi de natură a fi reţinut.
Salarizarea procurorilor specializaţi ai D.N.A. având un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, relevă similitudinea, sub aspectul complexităţii şi volumului, a atribuţiilor şi competenţelor celor două categorii de procurori, corespunzătoare gradului parchetului instanţei supreme, astfel încât a nu recunoaşte acelaşi grad profesional pentru toţi procurorii, înseamnă a încălca principiul egalităţii de tratament juridic.
În sfârşit, Înalta Curte observă că nu pot fi ignorate şi nici încălcate, jurisprudenţa C.E.D.O. (cauza Beian împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007, potrivit căreia deosebirile de tratament sunt discriminatorii dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă) şi nici practica judiciară constantă a instanţei supreme în materie, prin care s-a decis în sensul recunoaşterii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru cei aflaţi în situaţie similară cu recurentul.
În raport cu cele prezentate, Înalta Curte va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 591 din 19 iulie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce o priveşte pe recurentă şi va obliga intimatul să-i recunoască acesteia, gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C.C.A. împotriva Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează în parte hotărârea atacată, în ceea ce o priveşte pe recurenta C.C.A.
Obligă intimatul să recunoască recurentei gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 11/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1103/2009. Contencios → |
|---|
