ICCJ. Decizia nr. 1103/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1103/2009
Dosar nr. 9177/1/200.
Şedinţa publică din 27 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Rejudecând cauza în fond, după casarea cu trimitere dispusă prin Decizia nr. 110 din 15 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 225 din 29 septembrie 2008:
-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC B.C.G. SRL Timişoara, în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. şi SC A. SA Timişoara.
Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut Curtea de Apel că reclamanta a solicitat anularea a patru licenţe de execuţie pentru trasee de transport emise în luna ianuarie 2005 de pârâta A.R.R. în favoarea pârâtei SC A. SA Timişoara, susţinând că pentru acelaşi traseu era beneficiara licenţelor de transport seria LT nr. 0032072, seria LT nr. 0032071, seria LT nr. 0032073 şi seria LT nr. 0032073/1.
A reţinut Curtea de Apel că licenţele emise în favoarea reclamantei şi-au încetat valabilitatea la data de 30 iunie 2008, astfel că acestea nu mai pot produce efecte, motiv pentru care se impune respingerea acţiunii având ca obiect anularea licenţelor emise în favoarea pârâtei SC A. SA Timişoara.
- a admis cererea de intervenţie formulată de SC D.P.R. SRL Sânnicolau Mare în interesul pârâtei SC A. SA Timişoara;
- a obligat reclamanta SC B.C.G. SRL Timişoara la plata sumei de 3.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei SC A. SA Timişoara, şi a sumei de 1.342 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei A.R.R.
Pentru a motiva această soluţie , instanţa de fond a reţinut că în cursul lunii ianuarie 2005, pârâta A.R.R., prin A.R.R. Timiş, a emis un număr de patru licenţe de execuţie pentru traseul de transport rutier de persoane prin servicii speciale, în favoarea pârâtei SC A. SA pentru traseele consemnate în petitul acţiunii.
Din examinarea celor patru licenţe: seria LM nr. 0032074, seria LT nr. 0032071, seria LT nr. 0032075 şi seria LT nr. 0032073/1 rezultă că valabilitatea acestora s-a încadrat în perioada 1 iulie 2005-30 iunie 2008.
Pentru că aceste licenţe nu mai sunt în fiinţă, dat fiind expirarea termenului lor de valabilitate, nu pot produce nici efecte sau consecinţe juridice, motiv pentru care instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, a respins acţiunea ca lipsită de obiect şi a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtei SC A. SA formulată de intervenienta SC D.P.R. SRL Sânnicolau Mare, a fost obligată reclamanta şi la plata cheltuielilor de judecată faţă de pârâtele SC A. SA Timişoara şi Autoritatea Rutieră Română.
Împotriva sentinţei civile nr. 225 din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC B.C.G. SRL Timişoara.
Se arată că soluţia dată este nelegală:
- pentru că s-a dispus sancţionarea reclamantei pentru tergiversarea nejustificată a soluţionării cauzei datorată exclusiv instanţelor de judecată şi pentru că instanţa de fond a făcut confuzie între obiectul licenţelor de execuţie solicitat a fi anulate şi obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ dedusă judecăţii, încălcând astfel dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
- faţă de prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 se apreciază că acţiunea judiciară în contencios administrativ formulată de reclamantă are obiect, care este reprezentat de cererea de anulare a licenţelor de traseu pentru transport în regim special, emise în favoarea pârâtei SC A. SA, cu încălcarea dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. c) din Ordinul M.T.C.T., încălcare care a produs o vătămare a drepturilor reclamantei astfel că soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii pe calea excepţiei lipsei de obiect este nelegală.
- pentru că instanţa de fond a evocat fondul cauzei, dar cum cauza a mai fost trimisă odată spre rejudecare instanţei de fond, văzând şi dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi rejudecarea fondului cauzei de către instanţa de recurs.
- pe fondul cauzei, s-a solicitat să se constate că prin OUG nr. 109/2005 au fost reglementate şi norme care se impun a fi respectate pentru asigurarea unei concurenţe loiale pe piaţa transporturilor din România, fiind emis Ordinul nr. 1987 din 18 noiembrie 2005 al M.T.C.T. care în cuprinsul art. 85 alin. (1) lit. c) a consemnat interdicţia autorităţii publica abilitate de lege pentru a emite licenţe de execuţie pentru transport persoane cu regim special pe traseele pentru care există deja emise licenţe de execuţie pentru transport de persoane în regim regulat.
În drept au fost invocate prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., art. 3041 C. proc. civ., art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ.
Au formulat întâmpinări: A.R.R., SC A. SA, SC D.P.R. SRL Sânnicolau Mare şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
- Reclamanta a solicitat instanţei de fond anularea unor licenţe de transport rutier de persoane prin servicii speciale, licenţe de transport care erau valabile pentru perioada 1 februarie 2006-31 decembrie 2006, iar instanţa de fond a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.
Prin această soluţie nu au fost încălcate dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care dau posibilitatea ca persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral să poată sesiza instanţa de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
Din interpretarea acestui text rezultă că obiect al acţiunii în contencios administrativ îl constituie, între altele, actul administrativ unilateral, când se solicită anularea lui, în tot sau în parte, iar actul administrativ este definit, în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legilor, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
- Obiectul acţiunii, ca unul din elementele acesteia, trebuie să existe nu numai la momentul introducerii cererii de chemare în judecată ci trebuie să existe pe tot parcursul judecăţii.
În speţă, se constată că valabilitatea actelor administrative a căror anulare se solicită a expirat încă din anul 2006, astfel că, în mod corect, instanţa de fond a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.
- Pentru că se apreciază că soluţia de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect a fost legală, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nici cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
În aceste condiţii nu mai poate fi analizată nici incidenţa dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi criticile referitoare la fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursului.
Respinge recursul declarat de SC B.C.G. SRL Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 225 din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 110/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1108/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
