ICCJ. Decizia nr. 1124/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1124/2009
Dosar nr.5279/2/2007
Şedinţa publică din 27 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Rejudecând cauza în fond, după casarea cu trimitere dispusă prin Decizia nr. 320 din 19 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 909 din 20 martie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamanta A.E., în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a anulat Hotărârea nr. 15702 din 26 ianuarie 2006 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 4 mai 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă următoarele:
În sensul prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, prin persoană persecutată trebuie să se înţeleagă atât persoana care a suferit persecuţii în mod nemijlocit, cât şi persoana care a suferit, astfel de persecuţii, în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în perioada refugiului sau strămutării părinţilor.
Din probatoriul administrat, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 4 mai 1944 în municipiul Călăraşi, judeţul Călăraşi, din părinţii T. şi V., care fuseseră strămutaţi din Cadrilater în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
În consecinţă, instanţa a reţinut că reclamanta s-a născut în localitatea de strămutare a părinţilor săi, astfel că beneficiază de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a acordat reclamatei drepturile reparatorii, întrucât A.E. nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din ordonanţă, deoarece s-a născut în România, după mai mult de trei ani de la semnarea Tratatului dintre România şi Bulgaria, nu a părăsit niciodată teritoriul României şi nu a făcut dovada persecuţiilor din motive etnice. Mai susţine recurenta-pârâtă că au calitatea de strămutat doar persoanele care la data semnării Tratatului îşi aveau domiciliul pe teritoriul judeţelor prevăzute de acest act, iar OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede că beneficiază de drepturile cu caracter reparatoriu copiii născuţi după strămutarea părinţilor.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, precum şi cu jurisprudenţa în materie a Instanţei Supreme, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului OG nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinţii lor au fost strămutaţi în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
În cauză, este necontestat faptul că familia intimatei-reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, şi că reclamanta s-a născut, în cadrul perioadei prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, în România, municipiul Călăraşi unde se stabilise familia sa după strămutare.
În mod constant, în practica Înaltei Curţi s-a reţinut că, din interpretarea teleologică a dispoziţiilor din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi a dispoziţiilor Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, rezultă că atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi cu caracter reparatoriu pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate din motive etnice, în mod direct şi indirect, de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Astfel, instanţa de fond a reţinut întemeiat că persoane asupra cărora persecuţiile din motive etnice s-au răsfrânt nemijlocit sunt şi copiii născuţi în perioada în care părinţii lor au fost strămutaţi şi care au avut de suferit toate consecinţele nefavorabile ce decurg din această situaţie.
În consecinţă, în mod corect a reţinut Curtea de Apel că reclamanta a făcut, prin probele administrate, dovada că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria în anul 1940 şi că s-a născut în localitatea în care aceştia au fost strămutaţi, astfel că a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile ca şi părinţii săi, fiind, deci, îndreptăţită să beneficieze de prevederile OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă, pe de o parte, şi părinţii săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeaşi situaţie, în speţă cea de strămutat, suportând consecinţe nefavorabile similare datorate persecuţiilor din motive etnice.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat şi legal, a reţinut că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că, fiind născută la data de 4 mai 1944 în localitatea de strămutare a familiei sale, A.E. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi beneficiază de drepturile cu caracter reparatoriu prevăzute de lege pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 909 din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1121/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1125/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
