ICCJ. Decizia nr. 1149/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1149/2009
Dosar nr. 38/2/2007
Şedinţa publică din 3 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1573 din 21 mai 2008, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R. din Decembrie 1989, având ca obiect solicitarea de anulare a actului administrativ ilegal prin care i-a fost anulat certificatul de revoluţionar nr. 8764/1992.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul este beneficiarul certificatului de revoluţionar nr. 8764 din 1 septembrie 1992, obţinut în baza Legii nr. 42/1990, a cărui preschimbare se face în temeiul unui nou act normativ, respectiv al Legii nr. 341/2004, în urma parcurgerii unei procedurii, iar termenul limită instituit de art. 9 din această lege, pentru depunerea dosarului de preschimbare a certificatului a fost 30 septembrie 2007.
S-a mai arătat că reclamantul nu a dovedit că a existat un act emis de pârât care să-i lezeze drepturile sau interesele legitime, după cum nu a probat nici existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul Legii nr. 554/2004, susţinând, fără a şi demonstra însă, că i-a fost comunicată verbal anularea certificatului de revoluţionar deţinut în baza Legii nr. 42/1990.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs dezvoltate, astfel cum au şi fost ulterior precizate, recurentul a arătat, în esenţă, că încă din anul 2006, respectiv din data de 14 februarie 2006, a depus la autoritatea pârâtă o cerere de preschimbare a certificatului său de revoluţionar, care însă nu i-a fost soluţionată, indicând că nu a depus cererea personal ci prin intermediul unui coleg, pe numele căruia s-a şi înregistrat, din eroare.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată în raport de probele existente la dosar şi de criticile recurentului-reclamant, ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., reţine că nu subzistă în cauză motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
Recurentul-reclamant a investit instanţa de fond cu o acţiune în contencios administrativ prin care a solicitat anularea actului administrativ prin care i-a fost anulat certificatul de revoluţionar nr. 8764, emis la 1 septembrie 1992, despre care a şi susţinut că nu i-a fost comunicat.
Din cuprinsul corespondenţei purtate de recurentul-reclamant cu autoritatea pârâtă şi potrivit susţinerilor acesteia din urmă, Înalta Curte reţine că în mod corect a stabilit instanţa de fond că o astfel de susţinere nu se a fost probată însă.
Nu sunt întemeiate criticile recurentului întrucât nu a rezultat din niciunul din documentele depuse la dosar de reclamant că s-ar fi anulat, printr-o decizie emisă de autoritatea intimată certificatul de revoluţionar emis reclamantului în anul 1992 şi, de altfel, aceasta a fost şi poziţia pârâtei-intimate.
Mai mult, corespondenţa purtată cu reclamantul atestă faptul că acestuia i-au fost indicate de către intimata S.S.P.R. atât procedura ce trebuie urmată, potrivit Legii nr. 341/2004, cu modificările ulterioare, în vederea preschimbării certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar, actele ce trebuie depuse ca şi termenul limită până la care se poate solicita preschimbarea.
Nu s-a dovedit însă în prezenta cauză de către recurentul-reclamant că acesta a şi realizat acest demers, cu respectarea prevederilor legale aplicabile, astfel că pe deplin temei, instanţa de fond a stabilit că nu subzistă în cauză nici pretinsul refuz de soluţionare a cererii reclamantului, recurent partea autorităţii pârâte.
De altfel, nici susţinerea vizând depunerea actelor de preschimbare a certificatului de revoluţionar pe un alt nume nu a fost probată, înscrisurile depuse la dosar nefiind relevante în acest sens. Pe de altă parte, în măsura în care o astfel de depunere s-ar fi realizat şi până la data soluţionării prezentei cauze cererii de preschimbare nu i s-a dat curs de către intimată, este cel puţin prematur a se aprecia în ce măsură a suferit recurentul o vătămare, în sensul Legii nr. 554/2004.
În sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, potrivit cu care orice persoană care este titulară a unui drept sau a unui interes legitim, este vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, urmează a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru anularea actului sau recunoaşterea dreptului pretins, în cauza de faţă, nu s-a dovedit nici existenţa unui act administrativ vătămător pretins a fi fost emis de autoritatea pârâtă şi nici refuzul acesteia din urmă de-a da curs solicitărilor legale ale recurentului.
Nefiind întrunite aşadar, nici în fapt şi nici în drept cerinţele textului de lege arătat, Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de fond este corectă şi legală astfel că urmează a fi menţinută, prezentul recurs fiind respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.V. împotriva sentinţei civile nr. 1573 din 21 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1140/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1160/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
