ICCJ. Decizia nr. 1140/2009. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1140/2009
Dosar nr. 1012/42/2008
Şedinţa publică din 27 februarie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 5 martie 2008, pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâtul I.Ş.J. Dâmboviţa, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
1. anularea deciziei nr. 8746 din 19 noiembrie 2007 prin care, în urma evaluării activităţii manageriale, din perioada 2006 - 2007 i-a fost acordat calificativul BINE (84 puncte);
2. suspendarea executării ordinului contestat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei;
3. repunerea în situaţia anterioară numirii ca director al Şcolii generale cu clasele I-VIII Lucieni şi obligarea pârâtului să emită o decizie de numire ca titular al catedrei de biologie la Şcoala Coresi Târgovişte, beneficiind de toate drepturile ce decurg din această situaţie (dirigenţie, salariu de merit, gradaţia „G.L.", spor de continuitate etc.);
4. obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 200.000 lei pentru prejudiciul de imagine produs în rândul cadrelor didactice, precum şi pentru deteriorarea stării de sănătate;
5. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 3 iunie 2008, Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, la solicitarea pârâtului I.Ş.J. Dâmboviţa, a dispus introducerea în cauză a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în calitate de pârât.
Prin sentinţa civilă nr. 864 din 5 august 2008, Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că obiectul acţiunii îl constituie anularea calificativului acordat reclamantului la evaluarea activităţii de director, calificativ care a fost contestat la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, autoritate publică centrală, astfel că, potrivit art. 3 alin. (1) pct. 1 combinat cu art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa aparţine Curţii de apel.
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 206 din 15 octombrie 2008, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei îl constituie anularea adresei nr. 8746 din 19 noiembrie 2007, emisă de I.Ş.J. Dâmboviţa, prin care, în urma evaluării activităţii manageriale, din perioada 2006 - 2007 i se aducea la cunoştinţă acordarea calificativului BINE (84 puncte), astfel că Tribunalul este instanţa competentă, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Împrejurarea că reclamantul a formulat contestaţie împotriva calificativului acordat şi a adresat memorii Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, autoritate publică centrală, nu este de natură a atrage competenţa Curţii de apel, întrucât, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa se stabileşte în funcţie de rangul autorităţii publice emitente a actului contestat.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea de apel a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Având în vedere obiectul cauzei, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi jurisprudenţa în materie, Înalta Curte stabileşte competenţa în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, pentru considerentele arătate în continuare.
Este necontestat faptul că litigiul poartă asupra adresei nr. 8746 din 19 noiembrie 2007, emisă de I.Ş.J. Dâmboviţa, prin care reclamantului i se făcea cunoscut faptul că în urma evaluării activităţii manageriale din anul 2006 - 2007 i-a fost acordat calificativul BINE (84 puncte).
De altfel, Înalta Curte constată că reclamatul nu a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (la data pronunţării deciziei, reorganizat ca Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, conform dispoziţiile art. 9 din OUG nr. 221/2008 şi ale HG nr. 51/2009), întrucât nu contestă vreun act emis de minister şi nici nu a solicitat introducerea în cauză a acestei instituţii.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare:
„Art. 10 alin (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. […]".
Întrucât pârâtul chemat în judecată în calitate de emitent al actului contestat este I.Ş.J. Dâmboviţa, autoritate publică judeţeană, conform dispoziţiilor citate din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare în fond a litigiului aparţine secţiei de contencios administrativ a tribunalului.
În ceea ce priveşte faptul că Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, autoritate publică centrală, a fost introdus în cauză în calitate de pârât la solicitarea pârâtului I.Ş.J. Dâmboviţa, această împrejurare nu este de natură a atrage în mod automat competenţa Curţii de apel, prin simpla invocare a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise de autorităţi publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, întrucât litigiul, aşa cum s-a arătat anterior, priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică judeţeană.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B.I. şi pârâţii I.Ş.J. Dâmboviţa şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1138/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1149/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
