ICCJ. Decizia nr. 1161/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1161/2009
Dosar nr. 256/2/2008
Şedinţa publică din 3 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2392 din 23 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta G.D. în contradictoriu cu pârâtul S.R.C.C.S.D.; a obligat pârâta la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare şi la emiterea deciziei conţinând titlu de despăgubire, sub sancţiunea plăţii unor penalităţi de 50 Ron/ zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa şi a respins ca inadmisibil capătul al doilea de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei solicitate, conţinând titlu de despăgubire la nivelul stabilit prin expertiza administrată, în dosarul nr. 24922/3/2006 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că acţiunea este determinată de întârzierea soluţionării cererii reclamantei de emitere a deciziei, reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul din Bucureşti, str. Nicolae Gane, potrivit propunerii conţinute de Dispoziţie nr. 5693 din 2 mai 2006, emisă de P.M.B.
Faptul că prin legea specială 247/2005, legiuitorul nu înţeles să stabilească un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluţionare a cererilor, având ca obiect retrocedarea şi emiterea deciziei, reprezentând titlu de despăgubi nu poate constitui o justificare pentru pârâta C.C.S.D., care uzitând de procedura aleatorie de selectare a dosarelor prin calculator tergiversează soluţionarea într-un termen rezonabil a cererii reclamantei.
Instanţa de fond a obligat pârâta la daune cominatorii, având în vedere caracterul lor mobilizator care sunt de natură să determine pârâta la luarea măsurilor dispuse.
În ce priveşte capătul 2 de cerere, privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei conţinând titlu de despăgubire, la nivelul stabilit prin expertiza administrată în dosarul nr. 24922/3/2006, al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, instanţa de fond a respins-o, ca inadmisibilă, în raport de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care prevede că evaluarea pretenţiilor la despăgubiri este de atributul evaluatorilor autorizaţi, desemnaţi în mod aleatoriu de către C.S.S.D.; expertiza topografică judiciară administrată în dosarul nr. 24922/3/2006, fiind apreciată de instanţă ca o probă extrajudiciară.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul S.R.C.C.S.D., a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 2, alin. (1) lit. g), actuală lit. h), ca urmare a modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrative prin Legea nr. 262/2007, întrucât prin cererea formulată reclamanta nu a solicitat un răspuns, care poate şi trebuie comunicat în termenul de 30 de zile, ci se solicită acordarea unor drepturi, care pot fi valorificate în temeiul actului administrativ (Decizia C.C.) emis numai în baza unei legi speciale, Legea nr. 247/2005, act normativ ce prevede mai multe etape legale prealabile şi obligatorii emiterii deciziei conţinând titlul de despăgubire.
În aceste condiţii, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile, termen prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Recurentul menţionează că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 5693/2006 emisă de P.M.B. a fost transmis evaluatorului desemnat de C.C., evaluator ce va efectua raportul de evaluare a imobilului notificat de reclamantă.
Înalta Curte, examinând cu prioritate conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., constată că recursul este lipsit de interes.
Din înscrisurile administrate în recurs rezultă că prin Decizia nr. 3437 din 10 noiembrie 2008 a C.C.S.D. a fost emis titlul de despăgubire în favoarea intimatei-reclamante G.D., în cuantum de 1.430.517 Ron, conform raportului de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 20866/ CC din 7 iulie 2005.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurenta nu are interes în soluţionarea căii de atac a recursului, având în vedere faptul că a fost emisă Decizia sus menţionată.
Or, activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
În cauză, recursul promovat de recurentă, în acest moment, este vădit lipsit de interes, având în vedere faptul că aceasta şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin hotărârea recurată, privind emiterea deciziei conţinând titlu de despăgubire.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.R.C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 2392 din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1160/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1179/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
