ICCJ. Decizia nr. 1187/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1187/2009
Dosar nr. 8628/2/2006
Şedinţa publică din 3 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 septembrie 2006 şi precizată la data de 21 noiembrie 2007, reclamantul B.M. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F., P.A.N.A.F., G.F. şi C.G.G.F., solicitând anularea parţială a deciziei nr. 303752 din 14 iulie 2006 şi nr. 304.474 din 14 august 2006, emise de G.F., respectiv anularea primei poziţii de la pct. 9, anularea deciziei nr. 302105 din 25 august 2006 şi nr. 302105 din 30 august 2006, emise de G.F. şi obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 11438 Ron, cu titlu de diferenţă de stimulent pentru activitatea aferentă lunii mai şi iunie 2006.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că, în calitatea sa de comisar şef al C.G.B.G.F. i-a fost acordat un stimulent de 500 Ron pentru activitatea desfăşurată în lunile mai şi iunie 2006, iar persoanelor aflate în subordinea sa le-au fost acordate stimulente între 3000 şi 5000 Ron.
Mai susţine reclamantul că a formulat contestaţie împotriva modului de stabilire a stimulentelor, în conformitate cu art. 21 din OG nr. 2/2006, iar plângerea pentru luna mai a fost respinsă cu motivarea că a fost îndreptată către o persoană fără calitate procesuală în cauză. S-a arătat că pentru comisarul şef al C.R.B., este competent să acorde stimulente preşedintele A.N.A.F.
Menţionează reclamantul că actele atacate sunt nelegale şi netemeinice, întrucât în răspunsul la contestaţie nu se arată nici un criteriu care să nu fi fost îndeplinit sau vreo deficienţă în activitatea sa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 674 din 27 februarie 2008, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi B.S. şi a respins acţiunea faţă de aceştia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F. S-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamant, au fost anulate în parte deciziile nr. 303.752 din 14 iulie 2006 şi 304.474 din 14 august 2006, respectiv prima poziţie de la pct. 9 din fiecare decizie. Au fost anulate deciziile nr. 302.105 din 25 august 2006 şi nr. 302.105 din 30 august 2006 şi au fost obligaţi pârâţii G.F., C.G. şi A.N.A.F. la plata sumei de 11.438 Ron, cu titlu de stimulente pentru activitatea aferentă lunilor mai şi iunie 2006.
Instanţa a reţinut că micşorarea cuantumului stimulentului acordat reclamantului, de către preşedintele A.N.A.F., fără o justificare reală este abuzivă, arbitrară şi cu încălcarea prevederilor legale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs G.F., C.G. şi A.N.A.F.
În recursul său G.F. – C.G., susţine în esenţă că, reclamantul a depus peste termen, contestaţia împotriva modului de stabilire a stimulentului aferent lunii mai 2006.
În ce priveşte stimulentele pentru luna iunie 2006, preşedintele A.N.A.F., persoana competentă să acorde stimulente pentru comisarul şef al C.M.B. la propunerea comisarului general, nu şi-a însuşit propunerea făcută, acordând reclamantului un stimulent de 500 lei.
Cu privire la propunerile de stimulente pentru intimatul reclamant, recurenta susţine că acestea au fost făcute de comisarul general în cuantum egal sau superior cu stimulentele acordate comisarilor şefi adjuncţi şi şefi de secţie din structura C.B., deşi acesta în luna iunie 2006, a fost în concediu 5 zile.
Pârâta A.N.A.F. în recursul său susţine în principal că întrucât între reclamant şi A.N.A.F. nu există un raport de muncă, acţiunea reclamantului trebuia respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, recurenta susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile HG nr. 1538/2003, considerând că reclamantului i se cuvin stimulente în cuantum de 3 salarii lunar.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Cu privire la stimulentele funcţionarilor publici art. 21 din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici prevede că: (1) Autorităţile şi instituţiile publice care au dreptul de a constitui un fond de stimulare potrivit legii pot acorda stimulente funcţionarilor publici, în limitele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare…".
Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din acelaşi act normativ, soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea stimulentelor este de competenţa ordonatorilor de credite. Alin. (2) al acestui articol de lege, menţionează că, termenul în care se poate formula contestaţie este de 5 zile de la data comunicării actului administrativ de stabilire a dreptului salarial şi a altor drepturi ale funcţionarului public".
La alin. (4) al aceluiaşi articol, de lege se prevede că: „Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei".
În cazul, în speţă actul administrativ de stabilire a stimulentelor pentru personalul de conducere din cadrul Comisariatului Regional Bucureşti, pentru luna mai 2006, i-a fost comunicat intimatului reclamant cu adresa nr. 303.752 din 14 iulie 2006.
Împotriva modului de stabilire a stimulentelor pentru luna mai 2006, intimatul reclamant a depus contestaţie la G.F. – C.G., înregistrată sub nr. 304.238 din 3 august 2006.
Având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 31 alin. (2) din OG nr. 2/2006, contestaţia reclamantului împotriva modului de stabilire a stimulentului aferent lunii mai a fost tardiv formulată, fiind înregistrată peste termenul de 5 zile.
Prin urmare, soluţia instanţei de fond în ce priveşte stimulentele acordate reclamantului pentru luna mai 2006 este nelegală, având în vedere tardivitatea contestaţiei acestuia, urmând a se modifica hotărârea atacată în acest sens.
Cu privire la stimulentele pentru luna iunie 2006, în conformitate cu dispoziţiile HG nr. 1538/2003 şi ale OUG nr. 91/2003, privind organizarea G.F., preşedintele A.N.A.F. are competenţa să acorde stimulente pentru comisarii şefi ai comisariatelor regionale şi pentru C.M.B., la propunerea comisarului general.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a reţinut că A.N.A.F. are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei însă, legislaţia aplicabilă în speţă, este capitolul 4 pct. 9 din HG nr. 1538/2003 privind organizarea şi funcţionarea G.F. (text în vigoare la data sesizării instanţei) stabileşte cuantumul lunar al stimulentelor care poate fi de cel mult 3 salarii de bază lunare brute, pentru comisarii G.F. care contribuie direct la constituirea fondului de stimulente sau care îndeplinesc atribuţiile de conducere, coordonare, supraveghere şi control al activităţii operative a G.F.
Având în vedere aceste dispoziţii, care se coroborează cu art. 21 din OG nr. 2/2006, rezultă că legiuitorul a prevăzut numai posibilitatea acordării de stimulente în funcţie de criteriile menţionate expres în Capitolul 3 pct. 8 din HG nr. 1538/2003 (text în vigoare la data sesizării instanţei).
Apreciind că reclamantului i se cuvin stimulente lunare în cuantum de 3 salarii, instanţa nu a avut în vedere prevederile legale enunţate.
Întrucât sarcina probei incumbă reclamantului, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru ca acesta să facă dovada îndeplinirii criteriilor stabilite de legiuitor prin HG nr. 1538/2003, pentru luna iunie 2006.
Aşa fiind, urmează a se admite ambele recursuri, a se modifica sentinţa atacată în sensul respingerii ca tardive a contestaţiei formulată de reclamant pentru luna mai 2006. Se va casa cu trimitere sentinţa atacată pentru rejudecarea capătului de cerere privind luna iunie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de G.F. – C.G. şi de A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 674 din 27 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul respingerii ca tardivă a contestaţiei formulate de reclamantul B.M. pentru drepturile băneşti aferente lunii mai 2006.
Casează cu trimitere sentinţa atacată, referitor la capătul de cerere privind drepturile băneşti pentru luna iunie 2006, către aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1185/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1189/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
