ICCJ. Decizia nr. 1198/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1198/2009
Dosar nr. 5652/1/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 3 ianuarie 2007, reclamanta SC R. SA Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.C. şi SC V. SA Bucureşti, anularea deciziei nr. 4774/ EI din 12 decembrie 2006 a Preşedintelui A.N.R.C.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, autoritatea pârâtă a emis Decizia nr. 123/2003 prin care a impus operatorului SC V. SA Bucureşti, obligaţia de a percepe pentru furnizarea serviciului de interconectare în vederea terminării la punctele mobile ale apelurilor, tarife fundamentate în funcţie de costuri.
În vederea implementării acestei obligaţii, A.N.R.C. a emis Decizia nr. 436/2006, care a stabilit tarifele maxime ce pot fi percepute de SC V. SA Bucureşti.
SC V. SA a contestat în instanţă Decizia nr. 436/2006, cauză în care SC R. SA Bucureşti a formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul A.N.R.C.
Reclamanta a invocat nulitatea absolută a deciziei contestate, pentru faptul că a fost emisă de o persoană care nu mai avea calitatea de preşedinte al A.N.R.C., precum şi nelegalitatea deciziei, întrucât metoda de calculare a tarifelor nu respectă criteriile prevăzute de art. 13 din OG nr. 34/2002; s-a invocat şi încălcarea prevederilor art. 45 lit. b), e) şi h) din OUG nr. 79/2002.
În cauză au fost formulate cereri de intervenţie de către SC T. SA respinsă, ca inadmisibilă, şi cerere de intervenţie în interes propriu de SC N.C.I. SRL, încuviinţată în principiu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2410 din 9 octombrie 2007, a respins acţiunea formulată de SC R. SA în contradictoriu cu pârâtele A.N.C. şi SC V. SA, precum şi cererea de intervenţie formulată de SC N.C.I. SRL, ca neîntemeiate. A obligat reclamata la plata sumei de 26.870,78 lei către pârâta SC V. SA, reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, actele emise de conducătorul autorităţii de la numirea şi până la revocarea sa sunt pe deplin valabile. S-a constatat că, Decizia contestată respectă dispoziţiile legale formale prevăzute pentru valabilitatea sa, analiza operativităţii actului administrativ neputându-se realiza decât cu imperativul respectării dreptului autorităţii de apreciere în exercitarea competenţelor legale şi a dreptului autorităţii emitente de revocare a actului.
S-a constatat, de asemenea, că, nu sunt întemeiate susţinerile reclamantei cu privire la încălcarea de către autoritate, a obiectivelor legale privind protecţia drepturilor şi intereselor utilizatorilor serviciilor de comunicaţii electronice şi a încurajării investiţiilor eficiente în infrastructură, actul administrativ fiind emis în condiţii legale, procedural nefiind îndeplinite nici cerinţele art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cererea de intervenţie în interes propriu, instanţa a constatat că prejudicierea în viitor a patrimoniului intervenientului în mod indirect, ca efect al actului administrativ atacat nu poate constitui motiv de nulitate a deciziei, iar nerespectarea termenului de 30 de zile pentru formularea de observaţii nu a produs vreo vătămare, intervenientei.
Împotriva încheierii din 27 februarie 2007, prin care s-au respins, ca inadmisibile, cererile de intervenţie principală şi accesorie formulate de SC T. SA precum şi împotriva sentinţei civile nr. 2410 din 9 octombrie 2007 a declarat recurs în termen intervenienta SC T. SA Bucureşti, criticându-le pentru nelegalitate, susţinând că, încheierea atacată nu cuprinde considerentele pentru care instanţa a respins în principiu cererea de intervenţie, deşi SC T. SA a invocat un drept şi un interes propriu, instanţa admiţând însă în principiu, o cerere de intervenţie similară formulată de SC N.C.I. SRL.
La termenul din 4 martie 2009 reprezentantul recurentei – interveniente a declarat că, renunţă la judecata cererii de recurs formulată în cauză, solicitând să se ia act de cererea sa în temeiul art. 246 C. proc. civ.
Curtea, având în vedere declaraţia recurentei, formulată în scris, susţinută şi verbal la termen, în temeiul dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., care exprimă principiul disponibilităţii în procesul civil, urmează a lua act de renunţarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de SC T. SA Bucureşti împotriva Încheierii din 27 februarie 2007 şi împotriva sentinţei civile nr. 2410 din 9 octombrie 2007, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1189/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1212/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
