ICCJ. Decizia nr. 1212/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1212/2009
Dosar nr. 280/39/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 21 august 2008, reclamantul S.R.A. a chemat în judecată S.R. prin C.C.S.D., solicitând obligarea pârâtei la transmiterea dosarului evaluatorului sau societăţii de evaluare desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin dispoziţia nr. 1078 din 31 martie 2006 emisă de Primarul municipiului Botoşani i s-a respins cererea de despăgubiri băneşti pentru imobilul compus din clădire şi teren în suprafaţă de 795 m.p., preluat abuziv, propunându-se acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii.
Deşi dosarul conţinând dispoziţia şi documentele doveditoare au fost trimise C.C.S.D., aceasta nu a finalizat procedura administrativă de soluţionare a cererii de retrocedare şi de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri.
Prin sentinţa nr. 114 din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtului să transmită evaluatorului dosarului privind acordarea de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, deşi prevederile Legii nr. 247/2005 şi HG nr. 1095/2005 nu stabilesc un termen fix în care trebuie înaintat dosarul societăţii de evaluatori, este necesar a fi respectat dreptul la soluţionarea cererii într-un termen rezonabil, care în cazul de faţă nu s-a regăsit.
Împotriva sentinţei a declarat recurs C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a arătat că potrivit prevederilor legale în materie beneficiază de o marjă de apreciere, în sensul că poate recurge la orice acţiune în limitele competenţei sale, legiuitorul lăsând la aprecierea comisiei stabilirea ordinii de soluţionare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor.
Referitor la dosarul reclamantului, pârâta a precizat că nu s-a procedat la transmiterea dosarului la evaluator până la data introducerii acţiunii, întrucât lipseau acte necesare verificării cererii de despăgubiri, referitoare la imobilul în litigiu.
Pârâta a mai arătat că, după pronunţarea sentinţei, a procedat la transmiterea dosarului reclamantului unui evaluator, care va aprecia dacă poate efectua raportul de expertiză în lipsa acestor informaţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
În cauză, dosarul şi documentaţia privind imobilul în discuţie au fost transmise din anul 2006 C.C.S.D., după ce, în prealabil, a fost emisă dispoziţia nr. 1078 din 31 martie 2006 prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală.
Faptul că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a stabilit un termen pentru finalizarea procedurii administrative de soluţionare a cererilor de retrocedare şi de emitere a deciziilor reprezentând titluri de despăgubiri nu poate constitui o justificare pentru autoritatea pârâtă pentru tergiversare şi nesoluţionare într-un termen rezonabil, ce ar constitui o garanţie a unui proces echitabil, consfinţit de art. 6 din C.E.D.O., atât în procedura prealabilă, cât şi în continuare.
Or, din modul în care pârâta a înţeles să se manifeste faţă de solicitarea reclamantului, rezultă nu numai că nu are în vedere un asemenea termen, ci, dimpotrivă, intenţia de tergiversare, comisia nebeneficiind de o marjă de apreciere discreţionară de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
De altfel, după pronunţarea sentinţei, pârâta s-a şi conformat dispozitivului hotărârii, transmiţând dosarul privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul în discuţie către evaluator.
În consecinţă, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 114 din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1198/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1220/2009. Contencios. Conflict de... → |
|---|
