ICCJ. Decizia nr. 1193/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1193/2009
Dosar nr. 101/64/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 31 ianuarie 2008, reclamanta A.A. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea poziţia 214 anexa 1 la HG nr. 972 din 24 septembrie 2002, privind atestarea la domeniul public al Judeţului Braşov a imobilului (clădire de locuit) din comuna Vulcan, sat Colonia.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că a folosit parte din acest imobil în baza contractului de închiriere încheiat cu Spitalul de Neuropsihiatrie Braşov – unde a fost angajată începând din 1989, contract pe care l-a reînnoit în 1995 şi 1999.
Acest imobil a fost proprietatea privată a Comunei Vulcan încă din 1995 înscris ca atare în CF. După intrarea în vigoare a Legii nr. 85/1992 a solicitat Spitalului să-i vândă locuinţa însă a fost amânată soluţionarea cererii sub diferite pretexte.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului României, Consiliul Judeţean Braşov, cerere admisă în principiu prin încheierea din 18 iunie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 131/24 septembrie 2008 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de intervenţie şi pe fond a respins acţiunea, reţinând pentru aceasta că imobilul construcţie şi teren aferent în discuţie, s-a aflat în proprietatea Comunei Vulcan fiind dat în administrarea operativă direct Spitalului de Neuropsihiatrie Braşov la 21 octombrie 1965.
Prin Hotărârea nr. 100/2001 a Consiliului Judeţean Braşov a fost inclus în inventarul bunurilor ce alcătuiau domeniul public al Judeţului Braşov, iar prin HG nr. 972/2002 s-a atestat apartenenţa la domeniul public al Judeţului Braşov, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 lit. e) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
S-a mai reţinut că imobilul în litigiu este afectat desfăşurării activităţii Spitalului de Neuropsihiatrie Braşov – unitate sanitară publică de interes judeţean, constituind locuinţă de serviciu pentru personalul angajat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, recurenta a susţinut că imobilul respectiv nu este afectat desfăşurării activităţii unităţii spitaliceşti – dovadă fiind faptul că deşi s-a pensionat de 18 ani a continuat să deţină cu chirie parte din acesta.
În plus, împrejurarea că a plătit chirie lunară spitalului precum şi modul în care a fost folosit imobilul, dovedesc că destinaţia sa este strict privată, neîncadrându-se în criteriile legale pentru a fi catalogat de uz sau interes public, astfel încât menţionarea sa la poziţia 214, anexa 1 la HG nr. 972/2002, reprezintă o eroare.
În fine, recurenta a mai susţinut că prin raportul de expertiză extrajudiciară a demonstrat că imobilul identificat din punct de vedere topografic nu este acelaşi cu cel la care se referă hotărârea de guvern contestată.
Recursul nu este fondat.
Prin hotărârea nr. 100/17 iulie 2001, a fost însuşit de Consiliul Judeţean Braşov şi transmis Guvernului României conform cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 23/1998, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al Judeţului Braşov, întocmit de comisia special constituită în acest sens, inventar în care se regăseşte imobilul „casă de locuit" situat în comuna Vulcan sat Colonia 1 Mai nr. 20, judeţul Braşov, înscris în CF.
Nu numai că această hotărâre nu a fost contestată, dar în temeiul ei a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor art. 107 din Constituţie, art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 precum şi cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, HG nr. 972/2002.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau interesului legitim".
Din interpretarea acestei dispoziţii rezultă cu evidenţă că pentru a avea calitate procesuală activă de a contesta un act administrativ, cel ce solicită anularea acestuia trebuie să facă dovada vătămării unui drept al său prevăzut de lege, ori a unui interes legitim privat, definit de Legea nr. 554/2004 art. 2 lit. a), ca fiind acea posibilitate de a pretinde o anumită conduită în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.
Or, reclamanta-recurentă, fostă angajată a Spitalului de Neuropsihiatrie Braşov, care a deţinut cu chirie parte din imobilul în discuţie, ca şi locuinţă de serviciu, anexă la contractul de muncă, şi care din 1990 este pensionară, în mod evident nu justifică nici vătămarea acelui drept recunoscut de lege şi nici interesul legitim, astfel încât acţiunea în anularea HG nr. 972/2002 în mod legal şi temeinic a fost respinsă.
În raport de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.A. împotriva sentinţei nr. 131/ F din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1191/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1195/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
