ICCJ. Decizia nr. 1200/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1200/2009
Dosar nr. 1165/2/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 22 februarie 2008, reclamanta B.E. a chemat în judecată Statul Român – C.C.S.D. solicitând obligarea acestuia să emită o decizie de validare/ invalidare a Dispoziţiei nr. 6026 din 19 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti, cu plata începând cu data pronunţării şi până la executarea efectivă, precum şi obligarea la plata de daune morale în cuantum de 5.000 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Dispoziţia nr. 6026/2006 i-au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent, dispoziţie înmânată pârâtei la 6 iulie 2007, moment de la care nu a mai primit nici o înştiinţare.
Prin sentinţa civilă nr. 2683/15 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea în sensul că a obligat pârâta să soluţioneze propunerea de despăgubiri cuprinsă în Dispoziţia nr. 6026/2006 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi a respins capetele de cerere privind stabilirea de daune cominatorii şi acordarea de daune morale ca fiind neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâta nu a putut documenta ce etape a parcurs în dosarul reclamantei astfel încât să se poată verifica dacă şi în ce măsură se justifică trecerea unui interval de timp atât de îndelungat în soluţionarea cererii.
În ce priveşte daunele cominatorii şi morale, instanţa a avut în vedere că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen anume pentru soluţionarea cererilor ce intră sub incidenţa sa, astfel că cel puţin în faza procesuală în care se află reclamanta, acestea nu de datorează.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Statul Român – C.C.S.D. care a susţinut în esenţă că în mod greşit s-a stabilit un termen limită de 30 de zile pentru soluţionarea dosarului reclamantei, întrucât acesta implică o procedură specială reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care se desfăşoară în mai multe etape şi care nu pot fi încadrate în această limită de timp.
Recursul nu este fondat.
Dosarul şi documentaţia privind imobilul proprietatea reclamantei - intimate B.E., situat în Bucureşti, expropriat în baza Deciziei nr. 303/1981, a fost transmis C.C.S.D. la 6 iulie 2007.
Faptul că prin Legea nr. 247/2005, nu s-a prevăzut un termen pentru finalizarea procedurii administrative de soluţionare a cererilor privind emiterea titlurilor de despăgubire, nu poate constitui o justificare pentru autoritatea publică pentru nesoluţionarea într-un termen rezonabil, după cum nici obligativitatea parcurgerii mai multor etape intermediare până la eliberarea titlului de despăgubire nu justifică tergiversarea.
Astfel fiind şi cum în cauză, potrivit documentaţiei depusă în recurs, rezultă că reclamantei - intimate i-a fost deja comunicat raportul de evaluare, căruia în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 îi urmează emiterea titlului de despăgubire, termenul stabilit prin hotărârea Curţii de Apel Bucureşti în sarcina recurentei - pârâte C.C.S.D. pentru emiterea titlului este pe deplin justificat.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 2683 din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1195/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1202/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
