ICCJ. Decizia nr. 1142/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1142/2009
Dosar nr. 3218/90/2008
Şedinţa publică din 27 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 octombrie 2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii B.T.C., P.R.F., G.M.C., G.I., M.B., F.G., N.C.A., H.A.T., M.I., B.Ş.V., B.R., T.C., P.M., C.N.A., B.A.F., V.M.M., T.A.G., I.E., M.I., V.I., D.C. şi Z.D. au chemat în judecată pe pârâţii M.M.D.D., G.N.M. – C.G. şi C.J. Vâlcea al G.N.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la plata:
- suplimentului postului, în cuantum de 25% din salariul de bază, şi suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999, republicată, calculate şi plătite retroactiv, începând cu data dobândirii calităţii de funcţionar public şi până la data pronunţării hotărârii, sume de bani actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii drepturilor şi până la data efectuării plăţii.
- suplimentului postului şi suplimentului corespunzător treptei de salarizare în cuantum de câte 25%) din salariul de bază, drepturi prevăzute de acelaşi text de lege, calculate şi plătite începând cu data pronunţării hotărârii şi în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 1331/ CAF din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor, reţinând, în esenţă, că, deşi Legea nr. 188/1999, republicată, reglementează în cuprinsul art. 31, cele două suplimente ca fiind componente ale salariului funcţionarilor publici, procentul acestor stimulente nu a fost stabilit nici de legea în cauză şi nici prin ordonanţele adoptate de Guvern în materia salarizării funcţionarilor publici (OUG nr. 92/2004 - pentru anul 2005; OG nr. 2/2006- pentru anul 2006; OG nr. 6/2007 - pentru anul 2007) şi nici nu a fost adoptată o lege a salarizării funcţionarilor publici pentru stabilirea acestor drepturi.
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Tribunalul Vâlcea au declarat recurs reclamanţi, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 3218/90/2008.
La termenul de judecată din 6 februarie 2009, recurenţii - reclamanţi au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor OUG nr. 92/2004, ale OG nr. 2/2006, ale OG nr. 6/2007 şi ale OG nr. 9/2008, susţinând, în esenţă, că acestea au fost adoptate cu încălcarea prevederilor art. 108 alin. (3) din Constituţie, referitoare la delegarea legislativă, întrucât, cu nerespectarea prevederilor art. 1 pct. X/ 9 din Legea nr. 404/2005 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, ale art. 1 pct. III.3 şi 4 din Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi ale art. 1 pct. V/ 1 din Legea nr. 3 73/2007 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, au reglementat drepturile salariale ale funcţionarilor publici pentru anii respectivi, domeniu rezervat legilor organice.
Prin încheierea din 6 februarie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenţii-reclamanţi, reţinând, în esenţă, că cererea este inadmisibilă, în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât nici unul dintre actele normative vizate de excepţie nu reglementează suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare, astfel că dispoziţiile criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
Totodată, Curtea de apel a reţinut că reclamanţii nu invocă neconstituţionalitatea unui text, ci a unor acte normative, fără a indica însă vreo normă din aceste acte cu aplicabilitate în cauza dedusă judecăţii, şi că nu poate fi supusă controlului de constituţionalitatea împrejurarea că o anumită reglementare nu conţine o anumită dispoziţie.
Împotriva încheierii din 6 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii B.T.C., P.R.F., G.M.C., G.I., M.B., F.G., N.C.A., H.A.T., M.I., B.Ş.V., B.R., T.C., P.M., C.N.A., B.A.F., V.M.M., T.A.G., I.E., M.I., V.I., D.C. şi Z.D.
Recurenţii au solicitat admiterea recursului iar, pe fond, să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză.
În motivare, recurenţii susţin că prin dispoziţiile ordonanţelor invocate ca fiind neconstituţionale au fost încălcate prevederile art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală a ţării, avându-se în vedere faptul că ordonanţele în cauză au fost emise cu nerespectarea prevederilor constituţionale referitoare la limitele legilor de abilitare a Guvernului de a elabora astfel de acte normative.
Analizând sentinţa atacată în raport de motivele de recurs formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
În mod corect prima instanţă a apreciat că textele în discuţie nu au legătură cu soluţionarea cauzei, faţă de împrejurarea că nici unul dintre acestea nu reglementează instituţiile suplimentului postului şi a suplimentului treptei de salarizare.
Pe cale de consecinţă, sunt incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, ceea ce determină inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia în discuţie.
De asemenea, este corectă şi argumentaţia instanţei de fond, în sensul că reclamanţii nu invocă în mod concret care din articolele cuprinse în actele normative considerate neconstituţionale sunt avute în vedere în raport cu obiectul cauzei deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.T.C., P.R.F., G.M.C., G.I., M.B., F.G., N.C.A., H.A.T., M.I., B.Ş.V., B.R., T.C., P.M., C.N.A., B.A.F., V.M.M., T.A.G., I.E., M.I., V.I., D.C. şi Z.D. împotriva încheierii din 6 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1120/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1188/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
