ICCJ. Decizia nr. 1264/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1264/2009
Dosar nr. 2286/54/2007
Şedinţa publică din 6 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 142 din 28 mai 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta F.(F.)M.M. împotriva pârâţilor C.N.P.C., U.N.N.P. din România şi Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, având ca obiect anularea deciziei nr. 991 din 25 iulie 2007 emise de C.N.P.C. prin care i s-a respins cererea de a fi numită într-un post de notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, prin schimbarea sediului biroului notarial din oraşul Calafat; obligarea pârâtelor C.N.P.C. şi U.N.N.P. din România să îndeplinească toate formalităţile prevăzute de Legea nr. 36/1995 şi Regulamentul de aplicare a legii, pentru actualizarea numărului de birouri de notari publici în Municipiul Craiova şi să o numească în funcţia de notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova; obligarea Ministerului Justiţiei să actualizeze numărul de birouri notariale în circumscripţia Judecătoriei Craiova prin ordin, şi totodată să emită un nou ordin de numire conform solicitărilor sale, în baza art. 17 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că cererea de schimbare a sediului biroului notarial a fost respinsă în mod legal, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 27 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, a existenţei postului vacant, câtă vreme din anexa la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2227/C/2006 şi 228/C/2006 rezultă că în Municipiul Craiova nu existau posturi vacante. Cât priveşte obligaţiile prevăzute în Legea nr. 36/1995 în sarcina Ministrului Justiţiei s-a arătat că numărul de notari publici se actualizează anual potrivit propunerilor camerelor notarilor publici în funcţie de cerinţele locale şi de volumul solicitărilor, or, din probele administrate a rezultat că pârâta C.N.P.C. a asigurat loc pentru desfăşurarea activităţii notarilor stagiari după examenul de definitivare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamanta F.(F.)M.M. invocând dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a susţinut că sentinţa atacată se bazează pe o greşită aplicare a normelor legale şi pe o reţinere eronată a situaţiei de fapt. A considerat că are dreptul de a fi numită notar public pe unul dintre posturile vacante în circumscripţia Judecătoriei Craiova, fiind îndeplinite cerinţele cuprinse în art. 27 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995. A arătat că din probele administrate a rezultat că în Craiova sunt vacante 4 posturi de notari publici şi C.N.P.C. a confirmat că nu au existat alte cereri cu acelaşi obiect.
O critică distinctă vizează ignorarea de către Curtea de apel a „jurisprudenţei consolidate în astfel de cazuri", recurenta invocând cu acest titlu Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 522 din 26 ianuarie 2007.
Prin întâmpinările formulate, intimaţii Ministerul Justiţiei şi U.N.N.P. din România au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În esenţă, intimaţii au arătat că instituţia numirii prin schimbarea sediului biroului notarial nu există. Recurenta a fost numită notar public definitiv în localitatea Calafat, conform opţiunii sale şi pentru a schimba sediul biroului notarial trebuie să se supună dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1850/C/2007.
În altă ordine de idei intimaţii au afirmat că prezentul litigiu a fost generat de dorinţa recurentei de a eluda aceste dispoziţii, care impun organizarea unui concurs atunci când sunt mai multe solicitări. Or, deşi la nivelul C.N.P.C. a fost organizat concurs pentru schimbarea sediilor, ca urmare a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2033/C/2007 recurenta nu s-a înscris.
Referitor la jurisprudenţa invocată, intimaţii au mai arătat că premisele speţei în care s-a pronunţat Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 522 din 26 ianuarie 2007 erau cu totul altele, reclamanta din acea cauză nefiind numită în funcţie după promovarea examenului de definitivat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurenta reclamantă a dedus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul intimatei-pârâte C.N.P.C. de a o numi într-un post de notar public în circumscripţia Judecătoriei Craiova, exprimat prin adresa nr. 991 din 25 iulie 2007. Corelativ, a mai solicitat obligarea intimaţilor pârâţi U.N.N.P. din România şi Ministerul Justiţiei la îndeplinirea operaţiunilor tehnice premergătoare emiterii ordinului de numire în funcţie.
Necontestat, ca urmare a promovării examenului de definitivare în profesie desfăşurat, în perioada 28 - 29 iulie 2004, prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2899/ C din 3 noiembrie 2004 recurenta a fost numită notar public cu sediul biroului notarial în circumscripţia Judecătoriei Calafat. Ulterior, prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 143/ C din 7 februarie 2005 i s-a aprobat cererea de schimbare temporară, pentru o perioadă de 5 ani, a sediului biroului notarial în localitatea Craiova, în vederea asocierii cu notarul public F.D.
La numirea în funcţia de notar public s-a avut în vedere opţiunea exprimată de recurentă: „circumscripţia Judecătoriei Calafat, localitatea Calafat din C.N.P.C.", iar ordinul de numire anterior indicat nu a fost atacat de recurentă.
Ca urmare, solicitarea de a fi numită din nou în funcţia de notar public dar în circumscripţia Judecătoriei Craiova, formulată la data de 15 iunie 2007 nu are niciun suport legal, excedând reglementărilor cuprinse în art. 17 din Legea nr. 36/1995 şi art. 6 şi 7 din Regulamentul de punere în aplicare a acesteia, adoptat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 710/1995, în forma în vigoare la data respectivă.
În realitate, cererea formulată de recurentă vizează aprobarea schimbării sediului biroului notarial din localitatea Calafat în localitatea Craiova şi a fost soluţionată în mod legal prin prisma dispoziţiilor legale care reglementează această instituţie.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) – alin. (22) din Regulamentul sus-indicat, astfel cum au fost completate prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1758/2004:
„(1) Notarul public îşi poate schimba sediul biroului notarial într-o localitate din altă circumscripţie teritorială în limita numărului notarilor publici şi al birourilor notariale din acea circumscripţie.
(2) Cererea va fi avizată de C.U.N.N.P. şi aprobată de Ministrul Justiţiei …
(21) Cererile de schimbare a sediilor birourilor notarilor publici se fac în termen de 15 zile de la data aducerii la cunoştinţa notarilor publici, de către colegiile directoare ale Camerelor, a numărului de posturi vacante stabilite prin Ordinul de actualizare.
(22) Când numărul cererilor este mai mare decât numărul locurilor vacante destinate schimbărilor de sedii, prevăzute în Ordinul de actualizare, posturile se vor ocupa prin concurs, în ordinea mediilor obţinute de candidaţi. Concursul va fi organizat de către Colegiul director al Camerei în circumscripţia căreia se solicită stabilirea sediului."
La data formulării cererii recurentei, 15 iunie 2006, erau în vigoare Ordinele Ministrului Justiţiei nr. 2227 şi 2228/2006 de actualizare a numărului de notari publici şi din Anexa acestor ordine rezultă că în Municipiul Craiova nu existau posturi vacante.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că procedura de schimbare a sediului nu putea fi demarată şi, ca urmare, solicitarea recurentei nu putea primi o rezolvare favorabilă.
Că recurenta însăşi a înţeles rigorile procedurii în discuţie, rezultă din faptul participării la concursul pentru schimbarea sediilor birourilor notariale, concurs organizat de C.N.P.C. la data de 13 decembrie 2008 unde a fost însă declarată respinsă.
Cât priveşte jurisprudenţa invocată, respectiv Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, nr. 522 din 26 ianuarie 2007, Înalta Curte observă că situaţia de fapt ca şi premisele legale diferă substanţial de prezenta cauză. Elementul esenţial care a impus finalmente o soluţie opusă vizează faptul că reclamanta din acea cauză nu fusese numită în funcţia de notar public după promovarea examenului de definitivare în profesie.
În fine, referirea recurentei la situaţia unui alt notar public: V.T., despre care a susţinut că a obţinut schimbarea sediului în Municipiul Craiova pe baza unei cereri similare cu a sa, este complet lipsită de substanţă, câtă vreme această persoană a urmat procedura anterior descrisă, participând la concursul de schimbare a sediilor birourilor notariale organizat la data de 24 noiembrie 2007 la sediul C.N.P.C., la care a fost declarată admisă (cu nota 9,85).
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de modificare ori casare a sentinţei atacate, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.(F.)M.M. împotriva sentinţei civile nr. 142 din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1220/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1272/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
