ICCJ. Decizia nr. 1272/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1272/2009
Dosar nr. 2055/2/2008
Şedinţa publică din 6 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 1 aprilie 2008, reclamantul F.D. a chemat în judecată pe pârâtul S.S.P.R. din Decembrie 1989, solicitând obligarea pârâtului la acordarea certificatului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 – Luptător Rănit şi Reţinut".
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că pârâtul refuză în mod nejustificat să emită certificatul solicitat, deşi îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 şi de HG nr. 1412/2004 în acest sens.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 1846 din 17 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, inadmisibilităţii şi tardivităţii acţiunii, invocate de pârât prin întâmpinare, respingând, totodată, acţiunea ca neîntemeiată.
În considerentele sentinţei, curtea de apel a reţinut că Legea nr. 341/2004, a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, instituie în art. 3 alin. (1) titluri, printre care şi cel solicitat de reclamant: lit. b) - Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
Însă conform art. 3 alin. (2), „Titlurile instituite la alin. (1) se vor acorda în condiţiile prezentei legi, avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".
Procedura de acordare a titlurilor este reglementată de art. 9 şi următoarele din aceeaşi lege, dispoziţii care se referă doar la preschimbarea „certificatelor doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989".
Conform art. 7 alin. (1) din HG nr. 1412/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, „în înţelesul prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, prin acordarea titlurilor se înţelege preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990 - 1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calităţi de revoluţionar".
Reclamantul a atacat cu recurs sentinţa menţionată, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că prima instanţă a adoptat o poziţie de interpretare şi aplicare restrictivă a Legii nr. 341/2004, contravenind principiului nediscriminării, stabilit prin art. 14 al C.E.D.O., text care prevalează faţă de legea naţională, în temeiul art. 20 din Constituţia României.
Recurentul-reclamant a mai arătat că interpretarea restrictivă a prevederilor Legii nr. 341/2004, în special cele ale art. 3 şi 9, contravine principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţia României.
În temeiul art. 305 C. proc. civ., în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia recurentul-reclamant a depus la dosar copia raportului de expertiză medico-legală nr. A1/14384/2008/3 februarie 2009.
Aşa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, intimatul-pârât a invocat inadmisibilitatea şi tardivitatea acţiunii dar, prin modul în care au fost motivate, aceste susţineri sunt veritabile apărări de fond ce urmează a fi analizate ca atare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Recurentul-reclamant a dedus judecăţii refuzul acordării certificatului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 – Luptător Rănit şi Reţinut", potrivit prevederilor Legii nr. 341/2004 – Legea recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptători care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987.
Acest act normativ a succedat Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, iar din interpretarea istorico-teleologică şi sistematică a prevederilor sale rezultă că legiuitorul a urmărit să reglementeze cu o mai mare acurateţe şi echitate problematica vizată, instituind o procedură de reevaluare şi preschimbare a certificatelor acordate potrivit vechii legi, în raport cu noul sistem de titluri, acordate diferenţiat, în funcţie de angajarea şi participarea fiecărui solicitant la acţiunile desfăşurate pentru victoria Revoluţiei, aşa cum de altfel au fost concepute principiile de aplicare enumerate în art. 2 din Legea nr. 341/2004.
Tocmai de aceea, după cum a reţinut şi prima instanţă, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 prevede că la acordarea titlurilorinstituite prin noua lege vor fi avute în vedere calităţile şi titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990, neexistând posibilitatea formulării unor noi cereri sub imperiul actului normativ actual, de către persoane care nu efectuaseră niciun astfel de demers în perioada de aplicabilitate a legii anterioare.
Singura derogare de la această regulă este cea avută în vedere de art. 10 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin HG nr. 1412/2004, pentru persoanele care anterior au depus cererea şi documentaţia necesară în vederea acordării uneia dintre calităţile prevăzute de Legea nr. 42/1990, dar cărora, deşi îndeplineau condiţiile legale, nu li s-a eliberat la vremea respectivă certificatul doveditor.
Recurentul-reclamant nu a făcut însă dovada că este titular al unui certificat doveditor emis în perioada de aplicare a Legii nr. 42/1990 sau că ar fi formulat o cerere în acest sens, astfel că soluţia primei instanţe reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 341/2004 şi a nomelor de aplicare a acesteia.
Criticile privind încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut în art. 16 din Constituţia României, şi a principiului nediscriminării, consacrat de art. 14 din C.A.D.O.L.F., sunt nefondate, pentru că în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale a României şi a C.E.D.O. s-a conturat ideea că o distincţie este discriminatorie numai dacă aceasta nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.
În acest sens, sistemul de protecţie a drepturilor omului, instituit prin C.A.D.O.L.F., lasă la dispoziţia fiecărui stat o marjă de apreciere, atât în ceea ce priveşte procesul legislativ, cât şi activitatea de interpretare şi aplicare a legii.
Or, recurentul-reclamant a invocat tratamentul discriminatoriu în raport cu alte persoane care beneficiază de prevederile Legii nr. 341/2004, dar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prima sa cerere privind atestarea calităţii de revoluţionar a fost înregistrată la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, cu nr. 18/1133 din 12 februarie 2008, neîncadrându-se în termenele şi condiţiile expuse mai sus.
Având în vedere toate considerentele reţinute, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menţinând sentinţa atacată ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant F.D. împotriva sentinţei civile nr. 1846 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1264/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1277/2009. Contencios → |
|---|
