ICCJ. Decizia nr. 1208/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1208/2009
Dosar nr. 964/35/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la data de 3 octombrie 2008, reclamanta B.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor, anularea Hotărârii nr. 13736 din 29 august 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la recunoaşterea calităţii reclamantei de beneficiar al drepturilor acordate de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 188/CA/2008 – P.I. din 27 octombrie 2008 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor.
A anulat Hotărârea nr. 13736 din 29 august 2008 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, este de necontestat că, reclamanta care s-a născut ulterior datei la care părinţii său au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P. Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând că, întrucât reclamanta nu era născută la data la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze, nu avea un domiciliu pe care să fie nevoită să îl schimbe, motiv pentru care nu poate beneficia de drepturile stabilite prin OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată în raport cu critica formulată prin recurs, probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii, precum şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta B.E., născută S., din părinţii Ioan şi Luiza, la data de 7 noiembrie 1943, în oraşul Arad, s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, care din cauza persecuţiilor etnice au fost nevoiţi să-şi părăsească domiciliul din localitatea Chiribiş şi să se refugieze în anul 1942, în Arad.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana - cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele - cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu Chiribiş în Arad, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi, prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate (dosar de fond – filele 6 – 11 şi 26 -28).
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o îndemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului/ strămutării, a suferit toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În consecinţă, soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Bihor împotriva sentinţei nr. 188/CA/2008 – P.I. din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1207/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1209/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
