ICCJ. Decizia nr. 1207/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1207/2009
Dosar nr. 693/35/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 11 februarie 2008 la Curtea de Apel Oradea, reclamanta B.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Satu - Mare, anularea Hotărârii nr. 407 din 13 iunie 2008 emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii sale de persoană beneficiară a drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 179/CA/2008 – P-I din 20 octombrie 2008 a admis acţiunea introdusă de reclamanta B.I. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Satu - Mare. A anulat Hotărârea nr. 407 din 13 iunie 2008 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanta a făcut dovada că s-a născut în timp ce părinţii săi se aflau în refugiu, din cauza persecuţiilor etnice, motiv pentru care a dobândit acelaşi statut de refugiat ca şi părinţii săi, fiind îndreptăţită să beneficieze de drepturile acordate prin lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P. Satu – Mare, criticând sentinţa pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale de persoană refugiată, din cauza persecuţiilor etnice, respectiv nu a dovedit că, ar fi fost nevoită să-şi schimbe domiciliul din cauza persecuţiilor etnice, declaraţiile autentificate ale martorilor, nefiind relevante.
Examinând sentinţa atacată, critica formulată în recurs, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii, precum şi faţă de prevederile art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana - cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată se înţelege persoana care a fost mutată sau a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Din probele administrate în cauză rezultă că, reclamanta B.I. s-a născut la data de 17 ianuarie 1944 în localitatea Cavnic, judeţul Maramureş, în timpul refugiului pârâţilor săi Pop Ioan şi Pop Irina, care au fost nevoiţi să părăsească localitatea de domiciliu Copalnic – Mănăştur, judeţul Maramureş, din cauza persecuţiilor etnice. Se reţine că fratele reclamantei Pap Ioan este beneficiar al drepturilor acordate de OG nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare, prin Hotărârea nr. 13681/2008 a C.J.P. Bihor.
Din interpretarea teleologică a prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele - cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi s-au refugiat din cauza persecuţiilor etnice, din localitatea de domiciliu a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o îndemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului/ strămutării, a suferit toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În consecinţă, soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar recursul nefondat urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Satu - Mare împotriva sentinţei nr. 179/CA/2008 – P.I. din 20 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1203/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1208/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
