ICCJ. Decizia nr. 1211/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1211/2009
Dosar nr. 258/39/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 23 iulie 2008 la Curtea de Apel Suceava, reclamantul A.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava, anularea Hotărârii nr. 5213 din 30 iunie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia, să-i recunoască calitatea de persoană refugiată pentru perioada 26 iunie 1941 – 15 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea nr. 2859 din 30 aprilie 2003 emisă de pârâtă i s-a stabilit calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 13 martie 1944 – 6 martie 1945, începând cu 1 mai 2003.
Întrucât părinţii săi A.A. şi A.M. s-au refugiat cu familia din satul Nistoreni, com. Topărăuţi – Cernăuţi U.R.S.S. din luna iunie 1941, în comuna Măneuţi, judeţul Suceava şi nu s-au mai întors în localitatea natală, apreciază reclamantul că este îndreptăţit să beneficieze de drepturile stabilite prin lege, pentru întreaga perioadă.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 124 din 17 octombrie 2008 a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că nu există temei legal pentru acordarea drepturilor pretinse de reclamant, întrucât localitatea Topărăuţi – Cernăuţi U.R.S.S., în perioada menţionată de acesta s-a aflat sub administrarea statului român, ceea ce nu-l îndreptăţeşte pe reclamant să beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul A.I., criticând-o pentru nelegalitate, susţinând că este îndreptăţit să beneficieze de drepturile prevăzute în Legea nr. 189/2000 pentru perioada 26 iunie 1941 – 6 martie 1945, întrucât a dovedit cu adresa nr. 437 din 7 mai 2008 emisă de A.N. – direcţia judeţeană Suceava că tatăl său a venit în România după 26 iunie 1941, din Topărăuţi – Cernăuţi.
Examinând sentinţa atacată faţă de critica formulată în recurs, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Refugierile de persoane de pe teritoriul ocupat de fosta U.R.S.S. s-au făcut în intervalul 26 iunie 1940 – 22 iunie 1941, iar după această dată, Basarabia şi Nordul Bucovinei au fost integrate din nou României, fiind parte a Statului Român, situaţie care s-a menţinut până la începutul anului 1944, când în condiţiile avansării trupelor ruseşti, cele două teritorii au fost din nou ocupate de fosta U.R.S.S.
Astfel, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, în perioada 22 iunie 1941 - martie 1944, cele două teritorii Basarabia şi nordul Bucovinei au fost sub administraţia Statului Român, care nu a exercitat persecuţii etnice asupra propriilor cetăţeni, motiv pentru care nu există temei legal pentru acordarea drepturilor solicitate.
Se reţine că, pârâta a recunoscut reclamantului calitatea de persoană refugiată prin Hotărârea nr. 2859 din 30 aprilie 2003.
Deşi reclamantul a făcut dovada că a venit în România după 26 iunie 1941, împreună cu părinţii, plecările din Basarabia şi nordul Bucovinei în perioada iunie 1941 – începutul anului 1944 nu reprezintă refugiu din cauza persecuţiilor etnice, în înţelesul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât acestea au fost determinate de evenimente politico – militare şi de schimbare a frontierei.
În consecinţă, se va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, în temeiul prevederilor art. 312 lin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.I. împotriva sentinţei nr. 124 din 17 octombrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1209/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1213/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
