ICCJ. Decizia nr. 1213/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1213/2009
Dosar nr. 330/39/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 12 septembrie 2008, reclamanta SC m. SA Suceava a solicitat să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 155594 din 30 iunie 2008 întocmită de pârâta D.G.F.P. a judeţului Suceava până la soluţionarea pe fond a litigiului având ca obiect anularea acestei decizii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Decizia de impunere contestată a fost obligată să plătească la bugetul statului suma de 1.843.242 lei, iar executarea silită anterior soluţionării cererii de anulare a debitului respectiv este de natură să producă pagube iminente, prin imposibilitatea achitării furnizorilor şi întreruperea desfăşurării activităţii.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 119 din 17 octombrie 2008, prin care a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 155594 din 30 iunie 2008 până la soluţionarea în fond a Dosarului nr. 394/39/2008, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.
Instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării deciziei contestate pe calea acţiunii în anulare, cu motivarea că prin executarea acestei decizii, reclamanta ar fi în imposibilitate să-şi achite furnizorii şi să funcţioneze.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a judeţului Suceava, solicitând modificarea hotărârii atacate în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă.
Recurenta a susţinut că în mod greşit s-a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deşi societatea intimată nu a dovedit că executarea deciziei contestate ar avea consecinţe deosebit de grav asupra activităţii sale, afectându-i chiar existenţa. În acest sens, s-a arătat că apărările din cererea de suspendare nu au fost verificate în raport de indicatorii economici ai intimatei pe anul 2007, care arată o cifră de afaceri de 6.276.720 lei şi venituri totale în sumă de 6.612.627 lei.
De asemenea, recurenta a arătat că nu s-a dovedit în cauză existenţa unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Îndeplinirea condiţiile prevăzute în mod cumulativ în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru măsura provizorie de suspendare a executării nu se poate stabili decât în raport de conţinutul şi efectele actului administrativ individual dedus judecăţii şi a cărei legalitate a fost contestată prin acţiunea în anulare.
Analizând situaţia de fapt concretă dovedită în cauză, instanţa de fond a constatat întemeiat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în dispoziţiile legale sus-menţionate şi că măsura suspendării executării solicitată prin cerere este justificată.
Recurenta a susţinut neîntemeiat că în speţă nu există un caz bine justificat pentru suspendarea executării, pentru că apărările formulate în dezvoltarea acestui motiv de recurs nu se referă la situaţia concretă avută în vedere de instanţa de fond şi au un caracter general, vizând în realitate prezumţia de legalitate a actelor administrative, care nu poate fi examinată în cadrul procedurii prevăzute pentru măsura provizorie a suspendării.
Nefondată este şi critica din recurs prin care s-a susţinut că intimata nu a dovedit îndeplinirea condiţiei legale privind prevenirea unei pagube iminente.
Instanţa de fond a analizat toate consecinţele care se pot produce prin executarea deciziei de impunere întocmită de recurentă până la soluţionarea în fond a dosarului şi a constatat corect îndeplinirea acestei condiţii, prin riscul producerii unei pagube iminente pentru intimată, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă.
Cuantumul obligaţiei fiscale stabilite prin Decizia de impunere contestată şi efectele plăţii acestui debit cu privire la lichidităţile necesare pentru plata salariilor şi furnizorilor au fost avute în vedere de instanţa de fond ca dovezi evidente pentru existenţa pericolului producerii unei pagube iminente şi dificil de separat pentru patrimoniul şi întreaga activitate desfăşurată de societatea intimată, chiar faţă de situaţia sa economică pe anul 2007, concretizată în totalul veniturilor şi cifra de afaceri realizată.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a judeţului Suceava împotriva sentinţei nr. 119 din 17 octombrie 2008 Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1211/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1215/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
